Integrare bună, cu mijloace încă sărace !

„Școala Gulia există de 100 de ani, lipită de Biserica parohială Sf. Gheorghe”, sunt cuvintele cu care directorul școlii, Gheorghe Crăciun, își prezintă întotdeauna, în fața oaspeților, unitatea care numără cei mai mulți elevi romi din județ.

 

Directorul spune că pe la începutul secolului al XV-lea romii existau în 4-5 sălașe pe lângă Mănăstirea Probota, fiind așa-numiții „robi mănăstirești”. Această comunitate s-a dezvoltat în timp ajungând la 1650 persoane, potrivit ultimului recensământ din 2011. „La început, preotul făcea educație în această comunitate foarte restrânsă pe atunci, cu copii foarte puțini. Mai întâi a fost școală cu clasele 1-4. Între cele două războaie mondiale s-a construit o școală cu 7 săli de clasă, care a funcționat până în anul școlar 1979-1980, când s-a construit actuala școală din Gulia, cu 8 săli de clasă. Dacă pe vremea aceea populația școlară romă era puțină, acum reprezintă peste 90%. Noi ne străduim să-i cooptăm, să-i educăm, să-i cuprindem și să-i menținem în școală pentru a primi educația necesară, prin programe și proiecte. Majoritatea s-a integrat, puțini sunt cei care ne fac unele necazuri”. „Am remarcat la școala din Gulia o plusvaloare” La Școala din Gulia s-au aplicat cele mai multe programe și proiecte de integrare a copiilor romi printre ceilalți, de prevenire a abandonului școlar și altele, iar efectele se văd astăzi prin rezultatele bune la carte ale elevilor romi. Ei ajung acum în număr mai mare la liceu și facultate, prin preocuparea din ce în ce mai sporită a dascălilor față de ei și a părinților față de școală. Sunt programele „Școală după școală”, pentru clasele I-IV, desfășurat prin Roma Education Fond și Amare Romentza, și unul de burse, tot prin Amare Romentza. „Sunt 30 de copii care vin în școală la ora 8 și pleacă la 16. Iau prânzul și desfășoară diverse activități. Prin acest proiect s-au primit și materialele didactice necesare, pe o perioadă de 2 ani. Un alt proiect se adresează elevilor din clasele V-VIII, fiind un program de burse pentru elevii cu note mai bune, inclusiv la purtare. Sunt 35 de copii care primesc aceste burse, cei mai mulți din clasele VII-VIII”, a precizat directorul Gheorghe Crăciun. Viața mai bună, dar și proiectele de integrare au determinat reîntoarcerea cu fața spre școală a copiilor romi, deși mai sunt care încep liceul și abandonează pe parcurs, deși sunt informați că au o șansă de a merge la facultate prin locurile alocate special pentru romi, care nu prea sunt ocupate. Profesorul metodist cu școlarizarea romilor Constantin Tănase este de părere că, datorită acestor programe și interesului autorităților și al oamenilor din zonă, se remarcă schimbarea în bine la Școala Gulia: „Sunt probleme care nu se rezolvă așa ușor, care au fost și sunt în atenția administrației și a oamenilor de bine, dar am remarcat la școala din Gulia o plusvaloare, datorită implicării colectivului didactic, a părinților și copiilor. O parte din copiii romi vin la școala de centru și știu să facă față la clasa a VIII-a, apoi la liceu. E adevărat că unii vin doar pentru programul Bani de liceu, dar nefiind obișnuiți cu stilul de lucru, pleacă. Oricum, totul merge mult mai bine față de alte perioade”. La Școala Gulia, o treime din cele circa 40 de cadre didactice sunt de etnie romă, ei implicându-se în mod deosebit în educația elevilor romi, ceea ce nu se prea întâmplă în alte zone din țară, a remarcat inspectoarea pentru romi de la IȘJ Suceava, Gabriela Chiper: „E bine că avem aici cadre didactice tinere care aparțin etniei rome, această schimbare se datorează nu numai exemplului propriu, ci și implicării lor. Un cadru didactic rom știe să lucreze cu părinții romi, știe să intre în sufletul lor și să-i ajute. Munca acestor tineri e deosebită, nu e ușor să lucrezi într-un spațiu închis. Dar e bine că nu au renunțat și au rămas în continuare, ceea ce nu se întâmplă în prea multe locuri din țară, unde mulți romi calificați se desprind de comunitate. Gulia a dat olimpici, aceasta înseamnă foarte multe, munca lor a fost răsplătită, spre bucuria părinților”. „Ei n-au ce mânca acasă, darmite bani să cumpere materiale didactice !” Dacă la început romii trăiau în condiții improprii, după Revoluție, și mai ales după anii 2000, s-au dezvoltat, și-au construit case arătoase care denotă dezvoltarea economică a unora. Cu toate astea, există la Gulia încă 4-5 familii extrem de sărace, care chiar nu au cu ce să-și trimită copiii la școală sau la grădiniță, dar nici nu se arată prea interesate să folosească cum trebuie ajutoarele pe care le primesc, spune mediatorul pentru romi Lucian Sava: „Am mers la ei acasă să-i îndemnăm să vină la școală, dar ei stau în șlapi, nu-și permit altă încălțăminte, nu știm cum să-i ajutăm să vină la școală, sunt acolo vreo 14-15 copii în acele familii. I-am ajuta pe preșcolari să meargă la grădiniță, dar distanța e foarte mare până acolo. Chiar dacă le dăm haine, au nevoie de sprijin permanent. În rest, mulți copii romi cu abandon școlar s-au integrat, a scăzut și absenteismul”, spune mediatorul. La Gulia, o grădiniță nouă a fost ridicată, dar a rămas la stadiul de „cărămidă”, astfel că preșcolarii frecventează grădinița cu chirie amplasată într-o casă particulară, în condiții nu prea bune. În afară de aceasta, părinții lor nu-și permit să cumpere materiale didactice, spune educatoarea Anișoara Sava: „Și la grădiniță e greu de lucrat cu copiii, părinții nu au bani de materiale didactice, sunt scumpe și trebuie să le cumpărăm noi. Ei n-au ce mânca acasă, darmite bani să cumpere materiale didactice!” Învățământ pe podele înnegrite, cu bănci vechi și lavoar în colț Chiar dacă educația în sine este sprijinită prin proiecte, nu se poate spune însă că la Școala din Gulia sunt „toate bune și frumoase”, infrastructura și mijloacele materiale lăsând mult de dorit. În afară de ușile din termopan, totul are nevoie de reabilitare, și clădirea pe dinafară, și sălile de clasă. „Aveam un proiect de extindere a școlii cu 6 clase, dar a picat. Începând de la acoperiș totul trebuie schimbat, clădirea trebuie izolată termic, trebuie schimbat acoperișul, plouă prin el. Grădinița e începută, dar nici acum nu e terminată, e la roșu; nu e plătit nici ce s-a făcut, în valoare de 4-5 miliarde lei vechi. Avem 3 grupe de preșcolari adăpostite de case cu chirie în comunitate și nu sunt cele mai bune condiții acolo. Cei de sus au venit, au văzut situația și au plecat”, spunea directorul Crăciun anul trecut, la începutul anului școlar. De atunci și până acum nimic nu s-a schimbat. Pe holuri și în sălile de clasă stăruie același miros puternic de motorină dată din belșug pe podeaua înnegrită. Oamenii fac curățenie zilnic, dar nu pot ascunde pupitrele vechi și acoperite cu pânză. Elevii au tot ce le trebuie, însă pe… pereți, unde sunt afișate o mulțime de materiale didactice ajutătoare, au stegulețe tricolore arborate pe dulăpioare, calculator și video-proiector, au și un colț cu lavoar, din care nu lipsesc îndemnurile pentru menținerea curățeniei: „Apa și săpunul, sănătate curată”, sau „Când trebuie să te speli pe mâini”. Elevii romi se integrează din ce în ce mai bine, prin efort și proiecte, dar nu au un acoperiș solid deasupra capului, centrală termică, podele și bănci noi, grupuri sanitare și apă curentă. Și nici nu știu când se vor întâmpla să fie toate acestea…