O frumoasă călătorie de duminică seara

La Suceava (la o zi după cea din Rădăuțiul din care și-a început călătoria Matei Vișniec), duminică, la pub Old Times, două reprezentații cu „Frumoasa călătorie a urșilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt”, piesă de Matei Vișniec (care ne promite să-l revedem peste aproximativ o lună), în regia cunoscutei Cătălinei Buzoianu, jucată de actorii bucureșteni Iolanda Covaci și Marius Călugărița.

 

Un produs teatral deja ambalat în țipla succesului (a primit anul trecut un premiu pentru cel mai bun spectacol și pentru cea mai bună regie la Festivalul Teatrului de Studio de la Pitești; iar tinerii actori sunt dintre cei care sigur au răzbătut dincolo de anonimatul vârstei și al încercărilor dintâi). Într-un oraș care a început să-și recaute teatrul și spectatorii de teatru, pe care, pare-se, l-a/ i-a rătăcit pe drum, dar nu l-au părăsit intențiile, nu le-a risipit de tot. Și iată-l (acum, datorită scriitoarei Carmen Veronica Steiciuc) având spectacole de-o seară într-un spațiu neconvențional (dar potrivit), cu lume aleasă (de la elevi de liceu foarte buni, la personalități care ar putea să reimpună și să susțină ideea de teatru la Suceava), pornit într-o prea scurtă călătorie frumoasă. „Frumoasa călătorie…” imaginată de Matei Vișniec? Cred că o (pretinsă) poveste de dragoste, o succesiune de întâmplări și dialoguri în doi, vorbind despre aparențe și despre ce s-ar putea afla îndărătul lor. Bunăoară despre vocile (și înțelesul lor) ce s-ar găsi dincolo de pereții unui bloc (peste montajul sonor dinainte alcătuit s-au suprapus, de câteva ori, aproape adecvat, sunetele apei prin conductele pub-ului!). Sau despre ce s-ar găsi dincolo de contururile fragile ale unei „ea” și ale unui „el” care dintr-o ipoteză de dincolo de realitatea concretă se inventează plauzibil, prind chip și suflu, își suprapun diafanele membrane pentru a-și deversa unul în altul conținuturile și – pe scurt! – după 9 negociate nopți de coabitare și un ritual de nuntire, să se lase înghițite în burta întunecată a neantului. Călătoria! „Ea” să fi fost sau nu? „El” să fi visat toate acestea pe puntea îngustă ori pe culoarul iluminat dintre Aici și Dincolo?… Iată o cheie de percepție a „poveștii”, nu unica. Iar actorii (bravooo!), la câțiva zeci de centimetri de public, au făcut să credem că totul s-a petrecut aievea și că a mai rămas ceva din poveste, de pus în buzunarul de la piept, de dus acasă. Să mai spunem și că, pentru mai puține sau mai multe clipe, spectatorul Mircea A. Diaconu a căpătat și a dat replici, iar, în ordinea distribuirii pe scenă, spectatorii Mihai Ardeleanu, Mircea A. Diaconu, Sanda-Maria Ardeleanu, Jana Horga, Angela Zarojanu, Nicolae Cârlan, Iuliana Stoica, Gabriela Drișcu ș.a. au fost mai mult decât simpli figuranți în jurul unui pat cu așternut frământat, devenit catafalc, în chip de purtători de lumină la un priveghi sau martori la promisiunea unei învieri…