Despre sănătate, care e… (II)

> La internarea unui bolnav, de acasă nu se aduce absolut nimic în ceea ce privește medicamentele sau hrana. Medicul de gardă mi-a cerut documentele cu privire la medicația bolnavei.

 

La prima vizită m-am echipat ca în România, dar medicamentele aduse de mine le-am luat înapoi, doctorul spunând că spitalul dispune de tot ce e necesar celor internați. Mâncarea, care este foarte bună, se aduce într-o casoletă compartimentată pentru 3 feluri de mâncare, acoperită, unde aceasta se menține caldă mult timp. În vizită se vine doar cu flori, ziare, reviste, cărți. Pentru flori, pe coridor, pe mese, sunt vaze. În legătură cu recompensa pentru medici, asistenți sau personal administrativ nu e nevoie să-ți bați capul: „Oare ce și cât să-i dau?”. Ei sunt plătiți la justa lor valoare și i-ai jigni dacă ai îndrăzni să le dai. Florile sunt binevenite, că ele aduc lumina necesară sufletului de multe ori obosit și însingurat. Frumusețea florilor vindecă tristețea oamenilor. Pe lângă buchetul de trandafiri am scris și un bilet în care mi-am exprimat admirația pentru personalul medical, pentru felul în care-și fac datoria, mulțumirile mele. Atât medicul, care era de gardă, cât și asistenta m-au condus până la ieșirea din spital. > În legătură cu igiena corporală, o consider chiar exagerată. De obicei, vizitatorul nu are voie să asiste când i se face igiena bolnavului. La cererea mea, am asistat la tot ce făceau cele 2 asistente: spălau bolnavul complet. Având un dispozitiv special, îi spălau și gura. Atât lenjeria de corp, cât și cea de pat era schimbată zilnic, cu toate că nu era chiar nevoie. Pe marginile patului au pus perne ca mâinile să aibă confort. Patul este confortabil, cu telecomandă ca să poți ridica fie partea de la picioare sau partea de la cap. Are un braț, la capătul căruia este amplasat televizorul, are telefon, la care poți vorbi oricând și cât vrei. La capătul patului, pe perete, sunt butoane pentru medici, pentru asistente etc.; până și la grupul sanitar sunt butoane. Din greșeală am apăsat un alt buton decât cel de la lumină. Mă gândeam și mă rugam să nu fie asistenta în acel moment la locul ei de serviciu, dar imediat a venit. Mi-am cerut scuze că am greșit buto-nul. În ceea ce privește materialele consumabile sunt peste tot în salon, pe coridor etc., iar apa minerală, etichetată cu semnul crucii roșii pe sticle, este pusă la dispoziția tuturor celor din spital. > În fiecare spital este cofetărie, capelă. În caietul de impresii al capelei am scris foarte mult, mai mult ca alte naționalități care trăiesc în Germania și au vizitat capela. Am scris exprimându-mi sentimentele de admirație pentru cum funcționează sistemul de sănătate, dar fără a face vreo comparație. > Pentru perfectarea actelor pentru vreun handicap, pentru azil, la casa bolnavului se deplasează expertul, fie din partea casei de asigurări, fie din partea notariatului sau din partea justiției pentru a expertiza și întocmi actele necesare. Și asta în pofida faptului că aproape fiecare are mașină și bolnavul este deplasabil. > Deplasarea de la domiciliu la spital se face cu mașini silențioase, dotate cu aparatură, iar targa cu bolnavul este ridicată sau coborâtă cu ajutorul unui dispozitiv astfel încât pacientul nu este hurducat sau pus în pericol de a cădea pe podeaua salvării. Nemții, și nu numai ei, țin cont că omul trecut de anii tinereții (când pare a fi nemuritor și sănătos mereu), la vârsta a treia este bombardat din mediu cu gânduri, emoții și sentimente care sabotează viața. Atunci el se simte împovărat, nefericit, aflat în eșec, în suferință, incapabil să facă o acțiune, bolnav, deprimat, înfricoșat sau lipsit de dorința de a trăi. (Va urma) (ARTEMIZA GHIORGHI)