Comisa(msa)rii dlui Vasile Rîmbu !!!

Sub egida să trăiască bugetul de stat ca să avem noi de unde câștiga mult și bine, se încadrează, bănuiesc, și angajarea la Spitalul Județean Suceava, sub bunul și blândul management al lui Vasile Rîmbu, a unei firme de pază. Așa cel puțin pare la prima vedere, pentru că, în realitate, băieții cu gecuțe gri spre vișiniu și cu urechile atent ascunse sub fesuri din material sintetic sunt acolo ca să îți explice ei cât de mic ești tu, ca vizitator, în comparație cu ei.

 

Ei care sunt acolo pe post de sfinții aia care te mănâncă până să ajungi la Dumnezeu. Iar ăsta e unul singur și se cheamă Vasile Rîmbu. Și, într-un fel, au dreptate pentru că la Spitalul Județean Suceava e bine să nu îți dorești niciodată să ajungi că nu se știe când ieși și cu ce supliment de boală. Ziua de joi, 24 noiembrie, a fost una în care președintele CJ Suceava, Gheorghe Flutur, a avut poftă să mai inaugureze ceva. Și cum podul de la Verești încă nu era gata, a inaugurat la Spital începerea unor lucrări. Deci după ce săptămâna trecută a inaugurat sediul unei firme cu capital străin, săptămâna asta Gheorghe Flutur a inaugurat un viitor șantier la Maternitatea din Suceava. Asta e plăcerea omului, nu o comentez. Am să comentez modul în care te poate umili în curtea Spitalului un CINEVA care, pe banii tăi, e pus acolo ca să rezolve o problemă dacă se ivește. După ce am intrat cu mașina, conform regulilor impuse de chiar Rîmbu însuși, pe ușa din spate, am fost coordonați să parcurgem un traseu care avea doar un singur sens liber de circulație, înspre Poarta Principală a Spitalului. De acolo, ca să ieșim, trebuia fie să intrăm pe unde am venit și să blocăm tot ce venea, fie să ieșim pe poarta principală, cum de altfel îți și indică semnalizarea din curtea spitalului. Fără niciun fel de alte restricții. Numai că la poartă, feciorul cu gecuță și urechile bine ascunse în fes nu are timp să apese butonul de la telecomandă și să îți dea drumul să ieși, ca într-o țară civilizată și dintr-o instituție cu conducere normală, ci trebuie să îți dea o lecție și să îți impună să te întorci pe unde ai venit și eventual să blochezi tot prin curtea Spitalului. Dialogul cu el nu are rost să îl redau pentru că e inutil. Omul a deconectat pur și simplu poarta de la sistemul electric care acționa mecanismul de deschidere, a împins-o cu mâna ca să treacă o mașină de salvare ce venea din spatele nostru și când am dorit să plecăm, s-a aruncat efectiv pe poartă, pentru ca pur și simplu să strivească mașina. După episodul ăsta m-am întrebat foarte serios de ce e nevoie să mai faci ceva la Spitalul Județean și de ce naiba se mai bagă bani în aparatura de acolo. Și dacă nu cumva tipu’ de la pază are nevoie, măcar, de un control amănunțit. Săptămâna trecută, o colegă de-a mea din mass-media suceveană a testat pe propria piele tratamentul la care este supus pacientul în Spital. La vremea aia, colega mea avea o problemă cu copilașul său de câțiva anișori și a fost efectiv oripilată de cum te poate trata un angajat din Spitalul Județean. Angajat de altfel pe banii românilor. Din punctul meu de vedere, degeaba se îmbracă și se poartă elegant Vasile Rîmbu pe la dineuri și conferințele de presă pentru că adevărata lui imagine i-o fac „ficiorii de la pază”, angajați de el pentru ceva. Și care fac altceva. Cu totul altceva. Mă gândesc însă că poate dacă îi strecuram dlui cu geaca gri o atenție acolo, de măcar un leu, avea timp să facă CLICK pe telecomandă. Noroc că nesimițirea nu doare și nici nu miroase pentru că altfel prin Spital ai zice că ești la Stația de Epurare a orașului. Plin de „gunoaie pe două picioare”.