,,DACIA LITERARĂ”

,,DACIA LITERARĂ”, nr. 5 (98) /2011, cu portretul pe care i l-a consacrat Corneliu Baba, pe copertă, și cu o secțiune substanțială în cuprins, ne aduce aminte că s-au împlinit 50 de ani de la plecarea a extraordinarului scriitor român Mihail Sadoveanu.

 

Sub genericul ,,Ferestre luminate – Mihail Sadoveanu 50”, semnează Dumitru Ivănescu, ,,Mihail Sadoveanu și teatrul”, ,,Vasile Iancu, ,,Sadoveanu, omul social”, pr. Vasile Vasilache, ,,Cum l-am cunoscut pe Sadoveanu”, Liviu Apetroaie, ,,Corespondență Mihail Sadoveanu către Valeria Mitru”. Grigore Ilisei – căruia îi urăm ,,La mulți ani cu sănătate și bucurii!” la sărbătoarea zilei naștere de mâine – o readuce în memorie pe ,,Coana Valerica”, evocând ,,un dar, prea frumos al soartei” pentru Sadoveanu și o carte de Sadoveanu: ,,Scrisorile acestea de dragoste, ce au luat forma sonetelor, au fost publicate după 40 de ani de la trimitere, la centenarul scriitorului, în 1980. Cartea, intitulată Daim (Domniței alese a inimii mele), a fost lansată în acel noiembrie jubiliar la Casa «Sadoveanu» din Copou, inaugurată atunci ca muzeu memorial. Era palimpsestul legăturii ce se consfințise în urmă cu patru decenii în acest loc. O împreunare care s-a dovedit la înălțimea zborurilor înalte de lăstuni, urcând în tării din sonetele Daimului. Coana Valerica a păstrat cu noblețe sufletească puritatea dintru începuturi, așa cum șade curat un vin de împărtășanie într-un potir. S-a petrecut asta cât a trăit Sdoveanu, urcat la ceruri în octombrie 1961, cât și după moartea lui, până la trecerea la cele veșnice a coanei Valerica în 1985.” • În același număr, Vasile Tudor este prezent cu versuri (,,Rondul de singurătate”), Stelian Dumistrăcel comentează, în maniera care îl distinge între profesorii de limbă română corectă, substantivul aborigen (,,Noi și …aborigenii”), încheind cu o rugăciune: ,,Dumnezeu să ne ajute să coborâm din arborele necunoașterii!”, Călin Ciobotari publică un interviu cu Maria Carpov, ,,vestitul profesor universitar ieșean”, care ,,deține tâlcul unei arte pe cale de dispariție în societatea actuală: arta de a-l îndatora pe Celălalt”, Theodor Codreanu scrie despre revista ,,Limba Română” din Chișinău la 20 de ani de la apariția primului număr, iar Horațiu Stamatin, scrie despre Cioran și Shakespeare (excerpt din Cioran și literatura engleză). De asemenea, Cristina Scarlat privește îndelung ,,Un tablou: Domnișoara Christina” al pictorului Dimitrie Gavrilean, originar din Gura Humorului, inspirat de textul lui Mircea Eliade, în vreme ce Valentin Ciucă poposește în Balcicul pictorilor Mihail Gavril, Dumitru Bostan, Mihai Voicu și Niculai Moroșan: ,,Salut cordial expozanții și cred în valoarea lor cu bucuria unei certitudini…”