Scrisori… deschise

 

Domnule ministru Teodor Baconschi, Mă numesc Petru Bejinariu și sunt locuitor al municipiului Rădăuți, Str. Stadionului nr. 4, Bl. 80, Sc. D, Et. II, ap. 71. Sunt absolvent al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, promoția 1960. Am lucrat ca învățător, profesor, inspector școlar, director al Colegiului Tehnic Rădăuți și apoi al Colegiului Național „Eudoxiu Hurmuzachi” timp de 25 de ani din care 6 ani după Revoluție, cercetător asociat la Institutul „Bucovina” al Academiei Române, iar în legislatura 1996-2000 am fost ales deputat în Parlamentul României… Pensionarii au fost socotiți în ultimul timp persoane asistate, povară socială, un număr prea mare de oameni care primesc bani de la bugetul statului ș.a.m.d. Acum sunt mâhnit și chiar revoltat de afirmația dumneavoastră publică privind împărțirea României în „România celor care muncesc și România celor care cerșesc”. Această afirmație vine după ce alt ministru, domnul Valerian Vreme, a spus: „Hai să facem ca persoanele în vârstă să fie tot mai puține”! Sunt preocupat acum de această taxonomie pe care ați întocmit-o dumneavoastră și vă rog să ne comunicați nouă pensionarilor, oameni care nu mai lucrăm, în care categorie ne încadrați, stimate domnule ministru? Dacă aveți onoare și cred că aveți, vă rugăm să ne explicați această clasificare a cetățenilor din societatea românească, pe care o reprezentați în Guvern și în politica externă, ce criterii ați avut în vedere și cum considerați că putem să comunicăm cu oamenii din alte generații și din generația noastră după astfel de afirmații? Aștept răspunsul dumneavoastră, domnule ministru, spre a-mi liniști stările interioare provocate de astfel de „filozofii” sociologice! Cu stimă, încă o vreme! Petru Bejinariu Rădăuți, 14 octombrie 2011 Iată și răspunsul domnului ministru Teodor Baconschi, pe care nu-l vom comenta, rămânând ca întreaga asumare a realității scrisorii și a răspunsului să aparțină celor care vor lectura aceste texte. (P.B.) București, 26 octombrie 2011 „Stimate domnule Bejinariu, Vă mulțumesc pentru scrisoarea Dumneavoastră sinceră și directă. Vreau să vă asigur că apreciez cariera remarcabilă pe care ați desfășurat-o ca dascăl și cercetător, precum și activitatea Dumneavoastră prodigioasă de membru în Camera Deputaților în legislatura 1996-2000. Totodată, mă bucur că sunteți un promotor neobosit al valorilor culturale românești în spațiul bucovinean, atât prin intermediul lucrărilor științifice publicate, cât și prin activitatea Dumneavoastră ca vicepreședinte al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina și ca rector al Universității Populare „Ion Nistor” din Rădăuți. Personal, mă simt profund legat de această regiune cu oameni liberi, unde am și eu rădăcini. Țin să subliniez că declarația mea la care vă referiți nu îi vizează în nici un caz pe pensionarii din România. Prin munca Dumneavoastră vreme de mai multe decenii v-ați câștigat dreptul la o pensie – un drept inalienabil într-o societate europeană. Totodată, îmi mențin critica cu privire la acei concetățeni care preferă să își ducă existența pe parcursul întregii vieți exclusiv pe baza ajutorului de la stat, în loc să-și asume responsabilitatea de a-și lua destinul în propriile mâini. Fără îndoială, aceste persoane sunt și victime ale politicii populiste a mai multe guvernări de după 1989, care au preferat să obțină voturi prin oferirea de pomeni electorale, în loc să ofere soluții care să îi scoată din sărăcie pe cei dependenți de sprijinul statului. Dumneavoastră faceți parte dintre cei care și-au servit cu devotament țara, aducându-vă contribuția la formarea a nenumărate generații de tineri și la mai buna cunoaștere a istoriei și culturii bucovinene în societatea românească. Îndrăznesc să spun că sunt și eu unul dintre cei care încearcă să promoveze binele comun, atașamentul față de valorile spirituale autohtone și față de patrimoniul cultural, precum și valorile europene. Astfel înțeleg să îmi fac datoria de când activez în diplomația română. Asigurându-vă de prețuirea pentru realizările Dumneavoastră, vă rog să primiți expresia alesei mele considerații. Cu stimă, Teodor Baconschi”