La concurență (orară) cu Gala premiilor CCI, vineri seara, „Balul Bobocilor” de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Suceava. Așteptat cu înfrigurare (…deja se lăsa răcoarea, și afară, și în sala Casei de Cultură) de multă lume.
În fața clădirii, cu câteva minute înaintea începerii marelui spectacol (așa trebuia să fie și așa a fost!), grupuri-grupuri de tineri încă nu se lăsau duși înăuntru, tot plănuind cum va să fie una dintre cele mai lungi seri/nopți „tematice”, împreună ale anului; în clădire, pe primele trepte, în calitate de amfitrion (îngrijorat ca totul să fie perfect), directorul Mircea Popescu; în primul rând al sălii, din gura scenei, o mamă (dna Sava?) încărcată de emoții că fiica sa, boboacă (în ale liceului; altfel, ca interpretă de muzică populară, mi-a arătat, are deja un CD), urma să evolueze pe scenă, să concureze; în cuprinsul sălii arhipline, tinerii deja trăiau întrecerea care avea să vină… …Au fost câte 10 concurenți pentru titlurile de Miss și Mister, susținuți din public de aproape 20 de galerii, unele foarte distincte în încurajările lor. Ca întotdeauna în astfel de situații, juriului (din care au făcut parte profesori și laureații de anul trecut) nu i-a fost ușor să decidă. Dar a făcut-o finalmente – după prestanța energică a Andei Adam –, alegând pentru Alina Avrămoaie și Ciprian Anton! …”Micul Paris” s-a intitulat spectacolul, aceasta i-a fost tema generală, presupunând și invitând la eleganță și șarm. Începând de la primele mișcări ale concurenților și prima „poză” de grup a acestora pe scenă și continuând ca un fir subtil prin multe dintre momentele (realizate de elevi ai colegiului, începând cu cei din clasa a V-a) care aveau să se succeadă; fie că a fost vorba despre dans, de scenete (în care ni s-a părut că a excelat prin aplomb un „Constantin Tănase”), de show ca atare sau despre muzică (fiind vorba și despre muzică populară, nu am putut ignora că și Maria Tănase debuta pe scenă în perioada pe care o evocau elevii de la „Eminescu”). Subtema a fost (nici nu se putea altfel) cea a bobocilor și ne-a făcut plăcere să intuim că li s-a permis să se etaleze în talentele și exuberanța lor într-un mod foarte natural. Bref: mesaj, bucurie, energie și, nicidecum la urmă, eleganță ce merită toate aprecierile. La urma-urmei, „Micul Paris” interbelic (chiar dacă suspendat și în ficțiune, și în imaginar colectiv…) e irepetabil, însă ecourile sale vii pot fi foarte concrete; și iată că sunt!
Comentarii