Se întâmplă și așa…

Am aflat din gura… satului. În localul de peste drum, omul de rând mai stă, uneori, la taifas. Aici afli multe, vrute și nevrute. El știe bine cum să le depene.

 

Omul de pe culmea muntelui, om de vază al satului, bun gospodar și onest, cu mare credință, a pățit-o. A fost și imprudent. A primit o sumă impresionantă de bani, un soi de subvenție, și a lăsat-o în mașină cu acte cu tot. Mașina a parcat-o la marginea drumului, în fața fermei. Greșeală mare! Peste noapte, un om… de bine i-a spart mașina, i-a săltat punga cu milioanele și actele, dispărând în întuneric. Degeaba a alergat păgubașul prin toloacă cu o lanternă puternică după o umbră pe care abia o vedea. Forțele pe care le-a solicitat nu i-au dat de capăt. Greu de dat de urma răufăcătorului! S-a întâmplat ca, între timp, în bătaia nopții să treacă pragul casei un călugăr din Zubrâu. Cel în cauză i-a povestit necazul. Călugărul, cu o botă în mână, s-a depărtat vreo doi metri și i-a zis că “dimineață vei avea paguba recuperată”, la care, păgubitul, om cu credință, i-a spus: „Dumnezeu să vă audă”. Monahul și-a văzut de drum și s-a pierdut în beznă. Omul nostru a rămas fără glas. A doua zi, ca să vedeți ce înseamnă credința – ne povestește –, află lângă mașină punga cu bani și toate actele acesteia. Interesant. Care este făptașul, greu de spus. Nici acum nu știe care este răufăcătorul! Este necăjit și acum și nu pricepe de ce găinarul i-a spart mașina. Oameni buni, multe mai poți afla de la semeni cu părul nins de vârstele toamnei! Făceți-vă timp, stați la sfat cu ei și veți vedea câte știu! Dar nu uitați că înainte de toate trebuie să facem ceva bun. “Nu-mi dă, Doamne, rău, dacă n-am făcut nimic bun!”