Spada și coroana, la Udești

Cu mâna pe inimă vă mărturisesc, de la bun început, că atunci când vorbesc de Udești – satul în care m-am născut –, în inima mea nu veți vedea culori politice, ci numai oameni. Invitația primarului de Udești, Savel Viorel Botezatu, de a participa la dezvelirea unui monument în centrul civic al localității, în chiar a doua zi a hramului satului, când este sărbătorit Cuviosul Dimitrie cel Nou, nu m-a surprins, având în vedere relațiile cordiale dintre noi, rămase de neclintit și pe „timp de pace” și “pe timp de război”.

 

Un război ce nu e de fapt un război, ci doar un rând de mici șicane, venite din partea unora atunci când primarul dorește promovarea unor proiecte de interes comunal. Cu durere în suflet, starea de fapt a fost prezentată, în cuvântul său, la eveniment, de chiar preotul satului, Mihai Fădor. Așadar, pe la orele prânzului, în miros de sarmale calde și de plăcinte cu brânză (semn că hramul de aici era încă în toi), centrul civic al comunei trăia euforia clipei, sub bagheta dirijorală a învățătorului Liviu Borza. Cu mulți decibeli “la bord”, muzica populară a atras, ca un magnet, în fața primăriei, un numeros public. Valorificarea potențialului cultural autohton era evidentă și promițătoare; printre cele câteva voci tinere am recunoscut-o pe cea a vecinei de peste gardul meu, din sat, eleva de liceu, cu părul creț și ochi albaștri, Ancuța Golea. De la bunica ei, tanti Aneta, am aflat că Anca a cântat, recent, la TV “Euforia”. Bravo Anca ! După atâta așteptare confortabilă (petrecută cu muzică și dans), în care timp am reușit să strâng câteva mâini ale unor foști colegi de șapte clase, cât și ale altor vechi cunoștințe, a venit și clipa când, de la microfon, primarul Botezatu a prezentat scopul întâlnirii: inaugurarea noului centru civic al comunei (ganț pus la punct, vorba neamțului) și dezvelirea monumentului închinat voievodului Bogdan al II-lea, ucis mișelește de voievodul Petru al III-lea, la o nuntă, la Reuseni. Pe lista acestei nelegiuiri a fost trecut (dar n-a fost să fie), atunci, și tânărul Ștefan, cel care va fi cunoscut sub numele de Ștefan cel Mare și Sfânt. Legenda spune că în acea clipă de restriște, boierii loiali voievodului Bogdan l-au ascuns imediat pe Ștefan în codrii Reuseniului și ai Udeștiului; locul tainic și salvator fiindu-i o scorbură de stejar, din trunchiul căruia s-a construit, exact pe același loc, mai apoi, bisericuța sătucului Mănăstioara, din comuna Udești. Reconstruită, cu foarte mulți ani în urmă (fără cuie metalice), bisericuța din Mănăstioara este, astăzi, o mică bijuterie la margine de pădure. Slujba de sfințire ce a urmat (oficiată de cei trei preoți ai satului – Mihai Fădor, Nicolae Fădor și Adrian Barghieri) a avut în vedere și mașina de pompieri, nou-nouță, donată comunei de domnul Dormidont Ciofu (ridicat, cu această ocazie, la gradul de cetățean de onoare al comunei Udești), fiu al așezării (născut la Poeni), stabilit, de ceva vreme, în Germania. Dezvelirea monumentului (construit după o idee a profesorului sucevean Mugur Andronic, prezent la manifestare și prin scurtul său cuvânt), a prilejuit întâlnirea publicului cu un monument-simbol: o coroană, așezată direct pe sol, iar în mijlocul ei o sabie înfiptă, ușor-aplecată în plan vertical, mărind astfel forța sugestiei, în vederea obținerii unei bune vizibilități, chiar din stradă. Discursurile celor doi cunoscuți oameni politici Cătălin Nechifor și Marius Zmău au fost scurte, cu sincere aprecieri laudative la munca de zi cu zi a primarului, surprins în acea clipă parcă mai îmbujorat și cu un zâmbet mai larg pe chip. Gesturile celor doi, receptate de aproape, nu ascund în ele niciun fel de substrat politic; s-a văzut că mai presus de toate și mai scumpă decât toate e prietenia ! Soții învățători Aneta și Dumitru Iacob au adus școala din Udești și de astă dată în lumină, oferind un spectacol de muzică și poezie cu totul diferit de cele de până acum. Noul lor cor de copii e începutul unei acțiuni ce nu trebuie abandonată. Roadele bogate se vor culege după un timp, prin exercițiu și răbdare. Cu siguranță că toată această strădanie va apropia mai mult cerul de pământ la Udești. În tot ansamblul pregătirilor de aici, de dinainte și pe parcursul desfășurării manifestării, câteva nume trebuie amintite pentru a sublinia și cealaltă forță a locului (prezență după primar) în materie de fapte: viceprimarul Cristea Ostrovanu și secretarul Vasile Plăcintă, surprinși când erau “puși la treabă” de părintele Mihai, la căratul agheasmei, pentru sfințirea mașinii de pompieri, consilierul primarului, Mircea Botezatu, mereu “pe recepție”, înțelegându-se cu primarul doar din priviri, pentru ca toate lucrurile să meargă bine și, nu în ultimul rând, bibliotecara comunei, Luminița Munteanu, o primitoare și atentă gazdă, de astă dată sclipind într-un splendid costum popular. Nelipsitul Mihai Pantiuc a filmat întregul lanț al acțiunii, lucrând la două mâini cu aparatul foto digital. Lista ar putea continua cu alți slujbași ai primăriei, la fel de vrednici și devotați, la fel de sclipitori în costumele lor populare. Neștiindu-le numele, mă opresc aici, mărturisindu-vă că “Nopțile cu lună și diminețile cu rouă, la Udești, sunt de neegalat !” (prof. Emil Simion, fost director coordonator la Udești). LIVIU POPESCU