O șansă pentru îmbunătățirea calității vieții (III)

Insomnia din timpul iernii și dezordinile afective sezoniere apar în lunile de iarnă, la latitudinile nordice, la 80% și, respectiv, 40% din populație. Aceste perturbări nu ar apărea dacă iluminarea artificială standard din societățile industrializate ar fi adaptată nivelului necesar pentru ca fotoreceptorii celulelor ganglionare retiniene să trimită mesaje adecvate către nucleii suprachiasmatici.

 

Performanța nucleilor suprachiasmatici nu poate fi măsurată direct la om, dar ei supresează producția de melatonină nocturnă imediat ce fotoreceptorii celulelor ganglionare sunt expuși în timpul nopții biologice la lumină cu intensitate, spectru și durată suficientă. Testarea supresiei de melatonină este o metodă larg acceptată pentru determinarea strălucirii, spectrului și duratei de expunere la lumină necesară pentru răspunsul nucleilor suprachiasmatici hipotalamici la fotorecepția celulelor ganglionare retiniene. Într-adevăr, expunerea la lumină poate fi suficientă pentru a produce supresia melatoninei în scopul de a induce alte fenomene fotoreceptive umane nonvizuale cum sunt alerta, creșterea frecvenței cardiace, îmbunătățirea dispoziției, calitatea superioară a somnului. Modificarea transparenței cristalinului, îngălbenirea sa odată cu vârsta și reducerea progresivă a ariei pupilare restrâng iluminarea retiniană produsă de lumina ambientală, în special în partea albastră a spectrului care este necesară fotoreceptorilor celulelor ganglionare pentru a stimula efectiv nucleii nervoși hipotalamici suprachiasmatici. Iluminarea retiniană necesară pentru fotorecepția circadiană este maximă la vârsta de 10 ani. Ea scade la 50% la 45 de ani, 37% la 55 de ani și 17% la 75 de ani. Pentru a compensa această reducere a iluminării retiniene produsă de vârstă, ar trebui ca sursele de lumină să fie de 2 ori mai puternice la 50 de ani, de 3 ori la 55 de ani și de 6 ori la 75 de ani. În esență, vârstnicii au nevoie de mai multă lumină pentru a-și menține expunerea circadiană la lumină. Iluminarea retiniană scade progresiv cu vârsta, în special pentru lungimile scurte de undă din partea violet-albastră a spectrului, esențială pentru fotorecepția retiniană ganglionară. Semnificația acestei reduceri cu vârsta a fost demonstrată într-un studiu care compară supresia de melatonină nocturnă la două grupuri de femei cu vârste între 24 și 57 de ani, folosind o lumină monocromatică albastră de 460 nm pe pupila dilatată. Femeile mai în vârstă, cu îngălbenirea cristalinului mai accentuată, nu au avut supresia melatoninei ca răspuns la expunerea la lumina albastră, în timp ce la grupul mai tânăr s-a constatat o supresie semnificativă a melatoninei nocturne după lumina albastră. Ambele grupuri au avut o supresie a melatoninei egală ca răspuns la lumina verde, demonstrând astfel că se produce o blocare selectivă a luminii albastre prin îngălbenirea cristalinului în cele 3 decade vârstă, ceea ce face ca grupul mai în vârstă să fie mai puțin sensibil la expunerea luminoasă optimă pentru celulele ganglionare. Îmbătrânirea oculară este un factor semnificativ ce contribuie la insomnia progresivă legată de vârstă, disfuncția cognitivă, rezistența la insulină, hipercortisolemie și depresie. Operația de cataractă și sănătatea Perturbarea ritmului circadian este asociată cu boli adesea considerate ca fiind inevitabile în procesul de îmbătrânire. Amplitudinile circadiene scad când stimularea fotoreceptorilor ganglionari retinieni reduce stimularea centrilor corticali nonvizuali, ca rezultat al deficitului de iluminare ambientală sau procesului de îmbătrânire oculară. Operația de cataractă îmbunătățește transmiterea luminii intraocular și prin aceasta crește fotorecepția retiniană ganglionară. Chirurgia cataractei cu implant de cristalin clar, cu filtru UV, s-a dovedit că reduce insomnia și crește atenția în timpul zilei. Toate operațiile de cataractă îmbunătățesc fotorecepția circadiană, dar cristalinele cu filtru UV și fără cromofor galben asigură o fotorecepție circadiană corespunzătoare unui ochi cu 15-20 de ani mai tânăr, în comparație cu cristalinele galbene, ce blochează lumina albastră. În studiile experimentale, fotoliza prin femtosecond LASER a îmbunătățit iluminarea retiniană prin îndepărtarea colorației gălbui a cristalinului îmbătrânit. Această metodă întârzie, potențial, necesitatea operației de cataractă, conferind între 3 și 7 ani de “întinerire” a cristalinului. Utilizarea potențială pentru decolorarea cromoforilor din materialul cristalinelor artificiale ce blochează lumina albastră nu a fost încă investigată. Operația de cataractă optimă trebuie să compenseze nu numai pierderea transparenței optice a cristalinului, dar și: 1. Mioza legată de vârstă care reduce iluminarea retiniană 2. Pierderea progresivă cu vârsta a bastonașelor și fotoreceptorilor ganglionari retinieni 3. Scăderea iluminării ambientale a populației din societatea industrializată, în special a persoanelor vârstnice. Teste de scădere a performanței vizuale au fost folosite de decade ca un indicator relativ pentru chirurgia cataractei la pacienții cu probleme vizuale chiar în prezența unei acuități vizuale bune la un contrast ridicat. Documentarea efectivă a pierderii fotorecepției circadiene poate de asemenea să furnizeze un indicator pentru chirurgia cataractei la persoane cu deteriorarea somnului și depresie, având îngălbenirea cristalinului evidentă, chiar în prezența unei acuități vizuale bune la contrast înalt. Recomandând mai devreme operația de cataractă, medicii de familie, împreună cu medicii oftalmologi contribuie la îmbunătățirea stării de sănătate, a calității vieții și la creșterea speranței de viață a pacienților lor. Dr. Cristina David