Plaja din Câmpulung Moldovenesc

În revista de orientare turistică „Bucovina de Sud”, în numărul din martie 1937, se spune că orice drumeț sau turist ce trece prin Câmpulung Moldovenesc rămâne plăcut surprins de măiestria cu care dl Adalbert Vecera a construit această plajă. Este un adevărat paradis.

 

Cele două bazine, care sunt străbătute de râul Moldova, sunt de o igienă perfectă. Bazinul mare are un volum de 25 x 50 metri. În fiecare oră trec prin acest bazin, în scurgere continuă, 45.000 hl de apă. Te scalzi, așadar, într-o apă foarte curată. Adâncimea acestui bazin este 90 cm – 170 cm. În aceasta se scaldă adulții. Există apoi un al doilea bazin, tot cu apă curgătoare, pentru copii. Acest bazin a fost prevăzut cu o fântână arteziana cu 5 raze de apă și cu dușuri. Alături a fost prevăzut un loc de joacă pentru copii. Între alte atracții ale plajei de la Câmpulung ar fi de remarcat, mai întâi, terenul de tenis, care are o suprafață de 25 x 50 m și corespunde tuturor cerințelor epocii. Un admirabil pavilion servește ca loc de dezbrăcare. Cabinele bazinelor de scăldat sunt excelent construite, oferind, se-parat, locuri pentru circa 100 de persoane – femei și bărbați. La această plajă a mai fost adaptat și un stabiliment care oferea băi de acid pinic și băi calde. Astfel, persoanele care nu voiau să se scalde în apă rece, aveau posibilitatea de a face o baie caldă. Cabinele de scăldat fuseseră prevăzute cu pardoseală din beton, iar „putinile” erau din email. Fiecare cabină pentru baia de acid pinic era prevăzută și cu câte un duș propriu. Aflăm că stabilimentul mai posedă de asemenea cabine spațioase, prevăzute cu încuietori, precum și o mare sală de așteptare. Era și restaurant cu o sală de 27 m lungime, având o terasă admirabilă, cu parchet pentru dans. Deasupra restaurantului, la primul etaj, se afla o terasă cafenea, din care se putea admira priveliștea încântătoare asupra întregului Câmpulung. Până la al Doilea Război Mondial, conducerea restaurantului a fost preluată de vestitul mandatar Stern din Cernăuți, care oferea garanții că musafirii vor fi serviți în modul cel mai conștiincios, de ospătari și bucătari din București. În incintă fusese amenajată și o capelă de muzică, un „bar dansant” și o cameră de bridge. După august 1944, acest loc minunat a fost transformat în ștrand, funcționând sub administrarea Biroului de Turism pentru Tineret.