Drumurile noastre, poate, se vor repara vreodată… (2)

Autorul acestui articol își asumă toată răspunderea, el fiind unul dintre aceia care, spre ultima parte a activității, vreme de 20 de ani (1967-1987) și-a desfășurat-o la această unitate de drumuri și poduri, care în acea vreme a fost de 3 (trei) ori fruntașă pe țară, depășind toate celelalte unități similare din Republica Socialistă România.

 

Până în anul 1990, Suceava era depășită, ca număr de kilometri de drumuri asfaltate, doar de județele Constanța, Brașov și Timișoara. Suceava era singurul județ din țară în care, din anul 1981, nu mai existau podețe de lemn pe drumurile județene. În județul Suceava, în perioada 1968-1990, au fost executați în regie proprie (cu forțe proprii) peste 3000 (trei mii) metri liniari poduri de beton armat, peste 800 (opt sute) kilometri de îmbrăcăminți asfaltice ușoare, în condițiile în care stațiile de preparare a mixturilor asfaltice erau neperformante. Ele, în cele mai bune cazuri, produceau cel mult 80 tone de mixtură în 10 ore (astăzi, această cantitate este producția pe o oră). Lucrările de asfaltare au fost realizate cu „mijloacele mecanizate” avute la îndemână: lopata, grebla lată de lemn (pentru nivelare), toate acționate „automat” de brațele vânjoase ale unor muncitori conștiincioși și harnici, care foloseau drept „combustibil” alimentele bogate și gustoase obținute cu drag prin „zilele-muncă” efectuate cu multă plăcere de către soțiile muncitorilor la cooperativele agricole de producție… Prin anii optzeci, Ministerul Transporturilor s-a sesizat că, la Suceava, Direcția Județeană de Drumuri și Poduri executa lucrări de drumuri și poduri cu costurile cele mai mici din țară (sigur că, într-o oarecare măsură, eram recompensați pentru aceasta). În acest caz, o comisie formată din specialiști de la Comitetul de Stat al Planificării, de la Ministerul Finanțelor, de la Ministerul Transporturilor și, bineînțeles, de la Controlul Financiar Intern din cadrul Consiliului Popular al județului, timp de câteva zile, a efectuat o analiză atât pe linie financiară, cât și pe linie tehnică și s-a convins că atât măsurile organizatorice cât și metodele tehnice aplicate au condus la executarea unor lucrări mai ieftine, fără a impieta asupra calității acestora. Printre măsurile luate de colectivul nostru le voi enumera pe cele mai eficiente: > pentru asigurarea unor agregate de balastieră de bună calitate, stațiile de spălare-sortare erau amplasate în imediata apropiere a balastierelor și de multe ori chiar în albia majoră a balastierelor (Milișăuți, Praxia, Păltinoasa, Chiril); > pentru reducerea cheltuielilor de transport, balastul era transportat cu benzi transportoare; benzile transportoare erau alimentate cu ifronul sau cu autoîncărcătoare montate pe tractoare; > și unele stații de preparare a mixturilor asfaltice erau amplasate în apropierea balastierelor (Milișăuți, Praxia, Păltinoasa, Chiril). Până la înființarea întreprinderii speciale de transport (IJTL), transportul materialelor și al asfaltului se făcea în principal cu mijloace proprii de transport și nu cu mijloace închiriate. Analizele de laborator pentru agregatele minerale și pentru mixturile asfaltice se făceau în laboratoarele proprii la fiecare stație de asfalt, ca și la laboratorul central, care era dotat la nivelul laboratorului aparținând de Ministerul Transporturilor. Alte unități similare efectuau aceste analize la laboratoare aparținând trusturilor de construcții sau de drumurile naționale. Așa se procedase și la Suceava până în anul 1970. Pentru reducerea consumului de carburanți necesari preparării asfaltului, la încălzirea bitumului s-a folosit energia solară. În acest fel, la Milișăuți, Liteni, Cornul Luncii și Fălticeni au fost realizate economii de combustibil lichid ușor în procent de 19-20, totul depinzând de amplasarea stației și de starea vremii. Toți delegații prezenți la schimburile de experiență de la Suceava rămâneau plăcut impresionați de rezultatele obținute de drumarii suceveni. Din anul 1968, la Suceava nu s-au mai realizat lucrări de investiții – poduri de beton armat – în antrepriză prin unități specializate ale Ministerului Transportului, decât în trei cazuri cu totul excepționale. La Suceava, lucrările de tensionări la podurile de beton armat realizate din tronsoane se executau cu mijloace proprii (prese și pompe, procurate prin investiții și cu personalul de specialitate existent). Elementele prefabricate – tronsoanele de grinzi cu lungime de până la 2 m – erau procurate de la fabricile de prefabricate de la Doaga și Blejoi. La Suceava se executau pe șantier grinzi de beton armat în lungime de peste 20 m care se tensionau de asemenea pe șantier, cu utilaje speciale și cu personal propriu. Pentru lucrările de tratamente bituminoase, doar direcțiile județene de la Buzău și Suceava aveau confecționate în atelierele proprii și cu personal propriu instalații pentru prepararea emulsiilor cationice. Aceste instalații sunt foarte complicate și pretențioase, rețetele de fabricație sunt programate electronic prin computere speciale. Doar comanda lor electronică am efectuat-o prin sprijinul Institutului de Proiectări Transporturi Auto-Navale și Aeriene (IPTANA). Ceilalți drumari din țară procurau emulsia cationică de la Rafinăria Teleajen. Ulterior, Suceava a livrat emulsie cationică și drumarilor din județele învecinate. Direcția Județeană Suceava a fost dotată și cu utilaje de executare a drumurilor cu îmbrăcăminte de beton. Toate cele arătate până acum nu ar fi fost posibile fără pregătirea profesională, seriozitatea și disciplina de care au dat dovadă absolut toți cei care și-au desfășurat activitatea în acest domeniu, începând de la muncitorii de rând și până la cei pe umărul cărora apăsa sarcina grea a asigurării stării de viabilitate a drumurilor locale. Fără a da impresia de lipsă de modestie, la schimbul de experiență din anul 1981, toți delegații de la direcțiile județene, de la instituțiile centrale, din partea Institutului de Proiectare a Ministerului Transporturilor, din partea Direcției Generale a Drumurilor Naționale au apreciat în mod deosebit curajul și eforturile drumarilor suceveni de a executa un pod de beton armat, cu grinzi prefabricate pretensionate, peste râul Moldova, care face legătura între centrul de comună Baia și localitatea Bogata, pod în lungime de 300 de metri. Acest pod, la ora respectivă, era în stare avansată de execuție. Toate cele arătate mai sus și subliniez – în mod foarte, foarte succint – nu ar fi fost posibile fără oameni cu o foarte bună pregătire profesională, fără dragoste de muncă și fără spirit de sacrificiu uneori. În acest domeniu, fără renunțare la anumite momente în care ai fi dorit să fii în mijlocul familiei, alături de cei dragi, nu se poate. Trebuie să fii în locurile periculoase pe timp de inundații, să asiguri o circulație cât de cât normală pe timp de înzăpezire, să urmărești continuu mersul lucrărilor. În acest sens, conștiința mă obligă să amintesc, măcar în treacăt, numai câțiva dintre aceia care nu merită a fi dați uitării. La Secția Fălticeni: Traian Clime – șef secție, sing. Gheorghe Dascălu, teh. Gheorghe Ciocârlan, tehn. Aurel Navrea, Toader Păduraru – dulgher, maistru mec. Dumitru Guguluș – operator stație emulsie cationică. La Secția Rădăuți: șef stație asfalt Mihai Saftencu (decedat), ing.-șef secție Dan Semciuc, mecanic stație asfalt Toader Mitric, Nicolae Chifan – dulgher. La Secția Vatra Dornei: șef secție Mihai Colțuneac (decedat), șef secție Mitriță Topalea, tehn. Elena Leuștean, sing. Elena Topalea. La Secția Gura Humorului: șef secție Ion Liteanu, șef secție Constantin Adomniței, sing. Ionel Boșca, contabil-șef Gavril Lavric, tehn. Elena Balan, Alexandru Catrinari – dulgher. La Secția Suceava: șef secție Domițian Scarlat (decedat), ing. Dumitru Litcan, șef secție, sing. Florin Dan, șef secție (decedat) tehn. Constantin Gherasim (decedat), tehn. Zorio Suciu, tehn. Gheorghe Burac (decedat), Valerian Sârghi – picher (decedat). La Sediul Direcției: ing. Mihai Gavriliu – șef serv. producție și executantul lucrărilor de pretensionare la poduri, ing. Laura Achiței – șeful atelierului de proiectare, ing. Lucia Grămadă – șeful laboratorului central și al laboratoarelor de secții, Gh. Canciuc – laborant principal, ing. prod. Ioan Bartoi, ec. Toader Mateoaia – șef serv. plan (decedat), ec. Constantin Moraru – șef serv. plan, tehn. Alexandru Cristea, ec. Elena Oanea, ec. Nicolae Burac – contabil-șef (decedat), ec. Calistrat Cuciureanu – contabil-șef, ec. Nicolae Alexiuc – contabil, Lidia Cârcu – contabil, tehn. Toader Dăscălescu – șef serv. mecanizare, ing. mecanic Păstorel Macoveiciuc, ing. mecanic Iuliana Macoveiciuc, ing. mecanic Valentin Negru, Gheorghe Șpac – mecanic deservind utilaje de pretensionare și utilaje pentru executarea îmbrăcăminților de beton la drumuri (decedat), Ștefan Morariu și Ioan Sasu – conducători auto, Grigore Dominte – strungar. La Șantierul Construcții-Montaj: ing. Eugen Girigan, teh. Gheorghe Ciocârlan. Am evidențiat numai câțiva dintre cei mulți, foarte mulți, din cei peste 1200 de salariați care meritau toate aprecierile. Directorul unității, ing. Vasile Prelipceanu, era un om tenace, aprecia personalitatea fiecăruia dintre drumarii cu care colabora, ura lenea, minciuna și mai ales lipsa de disciplină. (Va urma) pens. DRAGOȘ PENTIUC, fost ing.-șef la Direcția Județeană de Drumuri și Poduri