Drumurile noastre, poate, se vor repara vreodată… (1)

La început de primăvară, când natura ne făcea să ne gândim cu bucurie că toate se trezesc la viață, când câmpiile înfloreau, când păsările din livezi, crânguri și păduri cântau, când trilurile lor gingașe ne făceau să uităm de grijile și necazurile care ne înconjoară, pe cerul cândva albastru și senin al Societății de Drumuri și Poduri Suceava au început să apară nori cenușii, negri și grei, care aveau să prevestească furtuni năprasnice și groaznice calamități.

 

Toate acestea anunțau o situație îngrijorătoare a unei unități județene, de drumuri și poduri, în care a muncit ani la rând un colectiv de oameni pricepuți, harnici și cu tragere de inimă pentru meseria pe care și-au ales-o. Spre a dovedi ceea ce voi spune, se impune a face un mic, foarte mic istoric al activității de întreținere și exploatare a drumurilor locale (județene și comunale clasate), după anul 1968, după desființarea regiunilor și până astăzi. Aceasta, cu atât mai mult cu cât aleșii noștri de astăzi se laudă pe toate coclaurile că frumoasa noastră Bucovină va deveni cel mai important și atractiv loc turistic din toată țara. Ba, citind și recitind numeroasele reclame, rămâi cu impresia că Bucovina va deveni cea mai importantă zonă turistică de pe Mapamond. Activitatea de întreținere și reparații a drumurilor până în anul 1968 a fost coordonată de un serviciu de drumuri din cadrul fostului Sfat Popular al Regiunii Suceava, prin intermediul unei unități mecanizate aparținând aceluiași serviciu. După anul 1968, odată cu desființarea regiunii, această activitate a fost preluată de o unitate județeană de construcții-montaj și reparații drumuri și poduri, subordonată Consiliului Popular al Județului Suceava, printr-un serviciu și prin cinci secții de drumuri și poduri. Din anul 1969, fosta unitate s-a transformat în Direcția Județeană de Drumuri și Poduri. Aceasta răspundea de întreaga activitate de întreținere, reparații și construcții de drumuri și poduri prin secțiile de drumuri și poduri de la Suceava, Fălticeni, Gura Humorului, Vatra Dornei și Rădăuți, și prin șantierul de construcții-montaj, care își desfășura activitatea pe toată raza județului. După anul 1990, activitatea de drumuri este continuată de o așa-zisă Direcție Județeană de Drumuri și Poduri, cu sediul în cadrul Consiliului Județean, și de Regia Autonomă de Drumuri și Poduri, cu sediul la Ițcani. Ulterior, Regia Autonomă de Drumuri și Poduri a fost transformată în Societatea Comercială de Drumuri și Poduri, unde participant cu capital majoritar este Consiliul Județean. Această societate are rolul efectiv de asigurare a stării de viabilitate a drumurilor și podurilor, de întreținere și de construcții. Când tocmai se credea că soarta drumarilor a intrat pe mâini bune, ar fi fost de dorit și s-ar fi impus ca această societate să fie în fruntea tuturor unităților similare din țară sau chiar să se afle în fruntea Administrației Naționale de Drumuri și Autostrăzi. Se observă însă că aceasta scârțâie din toate încheieturile și poate și mai rău ca societatea din cadrul județului nostru. Mă refer la faptul că toți constructorii de autostrăzi nu mai prididesc a repara lucrările prost executate și mă întreb cum se va proceda când valoarea lucrărilor executate necorespunzător va depăși valoarea garanțiilor reținute de la acești constructori (am în vedere doar cazul jenant în care DN 17 este din nou plin de gropi, după coșmarul de ani de zile de modernizări). În momentul de față, văzând „preocuparea din ce în ce mai intensă” de a dezvolta rețeaua de drumuri județene, așa cum afirmă șeful administrației județene, ar rezulta că în prezent s-ar desfășura cel mai mare program de dezvoltare a drumurilor pe care l-a cunoscut vreodată județul Suceava. Țin însă să fac precizarea că și înainte vreme au fost preocupări în acest sens și au fost făcute numeroase propuneri prin planurile anuale și cincinale către absolut toate organele centrale „de partid și de stat” ca să se aprobe fondurile bugetare și de investiții pentru activitatea de întreținere, construcții și modernizări de drumuri și poduri. Propunerile noastre, așa cum era practica în acele timpuri, erau uneori acceptate și, de cele mai multe ori, doar parțial. Și atunci au fost făcute propuneri pentru a se face legătura cu județul Harghita, pe la Glodu și Drăgoiasa, și cu județul Bistrița-Năsăud, pe la Coșna-Grădinița. Pentru ultima legătură s-au și executat lucrări de organizare de șantier, s-a procurat o stație de concasare-sortare de capacitate medie, s-a deschis o carieră de piatră în zonă, dar, cum era și de așteptat, lucrările au fost sistate de aceleași „organe centrale de partid și de stat”. A fost propusă și modernizarea drumului de legătură dintre Poiana Micului și DN 17, cu legătură spre Mănăstirea Sucevița și Vatra Moldoviței și, bineînțeles, și spre Putna. S-a propus și executarea drumului ce face legătura de la Valea Moldovei spre Slatina, precum și modernizarea drumului prin pădure care face legătura dintre Mănăstirea Dragomirna și Pătrăuți până la DN2. În acele condiții grele, cu fonduri total insuficiente, au fost totuși reparate podurile de beton armat distruse de inundații de la Vicov și Verești peste râul Suceava, de la Păltinoasa peste râul Moldova. În aceleași condiții grele s-au reparat drumurile distruse de inundații dintre Tarnița și Holda, Câmpulung Moldovenesc – Rarău – Chiril, Câmpulung Moldovenesc – Stulpicani, Ulma – Brodina – Straja și multe altele. Toate aceste lucrări au fost executate cu multe sacrificii, cu multe greutăți din cauza fondurilor total insuficiente. Trebuiau găsite și alte căi pentru asigurare de fonduri, prin executarea de lucrări în afara celor prevăzute prin plan, lucrări pentru alți beneficiari și nu era deloc ușor acest lucru. Trebuie să se țină cont că toate aceste lucrări suplimentare se executau în paralel cu celelalte lucrări de întreținere curentă, de împietruiri, de tratamente bituminoase, de asfaltări, de toaletare, de semnalizare rutieră, de asigurare a materialelor sortate de balastieră, de asigurare a intervențiilor pe timp de inundații sau înzăpeziri. În treacăt fie spus, nu am pus la socoteală și timpii folosiți „în mod eficient” cu ocazia tăierilor de panglici de la fiecare început și sfârșit de lucrare sau la etape intermediare așa cum, cu mari sacrificii, observ că se procedează și astăzi. Cu privire la atragerea de fonduri, s-au executat pentru Întreprinderea de Îmbunătățiri Funciare toate podurile de beton armat din zona Rădăuților, pentru desecări, toate asfaltările din orașele Fălticeni, Rădăuți, în Cartierul Primăverii din Vatra Dornei. Pentru alimentarea cu apă a orașului Rădăuți s-a executat estacada peste râul Suceava de la Măneuți. Trebuie să se știe că un colectiv de oameni pricepuți de la Direcția Județeană de Drumuri și Poduri a executat lucrări de înaltă tehnicitate pentru alți beneficiari ca: microhidrocentrale, alimentări cu apă, canalizări, alte construcții civile, ateliere de reparații utilaje grele de construcții și altele. În acele timpuri, care știm cu toții cât erau de grele, lucrările de drumuri erau executate de adevărați specialiști în drumuri și nu de specialiști în alte domenii, în gaz metan, de exemplu. pens. DRAGOȘ PENTIUC, fost ing.-șef la Direcția Județeană de Drumuri și Poduri