D’ale politicii (169)

– Un dicționar… alternativ –

 

> Cromozomi (în farfurie). Un antropolog: noi suntem ceea ce strămoșii noștri au mâncat și au băut… Spune-mi ce anume mănânci cu poftă și îți voi spune, deslușit, nu doar cine ești, ci și „al cui ești”… > Gay. Un locuitor din Leicester (Anglia) a obținut la o licitație pe net 30 mii de euro pentru tăblița de înmatriculare având acest conținut. El sperase să vândă cu peste 100.000 euro plăcuța respectivă, datând din 1973 și care aparținuse mașinii tatălui său. La vremea respectivă, cuvântul „gay” nu era automat asociat homosexualității. > Integrare. Pentru mine – declară o unguroaică recent stabilită în Canada –, a-mi căuta perechea aici nu înseamnă a aștepta iubirea, împlinirea. E doar un exercițiu compensatoriu de salvare a speranței, a încrederii în mine ca femeie, una ajunsă în noua ei țară lipsită de rădăcini, doar cu amintirile, acum inutile. > Jos! (feminismul cretin). O recentă carte americană de succes – semnată de o respectată doamnă! – dezvăluie că „asaltul feminismului radical din ultimele două decenii ruinează de fapt familia, armata și sportul”. Feministele agresive – este pusă la index Cathy Mac Kinnon, celebra autoare a celui mai antimasculin enunț din Istorie („Orice contact heterosexual este, de fapt, oricând și oriunde, un viol!” – dar, Doamne, iartă-mă, tu cum ai venit pe lume, fă Catrină!? Uscato!…) –, suferinde cronic de „hetero-fobie”, duc secularul vis egalitarist al feminismului (un nou soi de comunism? – n.a.) la cote și cerințe absurde. Cum ar putea fi cea a femeii-soldat care abia așteaptă să fie măcelărită pe câmpul de luptă alături de „clasicii” soldați-bărbați. Autoarea acestei cărți necesare, Kate O’Beirne, vorbește și despre penibila „feminizare” a sporturilor de forță, tipic bărbătești, constatând – cu fină ironie – că “încă-s o excepție femeile care doresc să facă wrestling contra masculilor pe ring și nicidecum în patul conjugal, pentru a-și consfinți indiscriminarea prin arborarea, somptuoasă, în public, a tufelor de păr axilar și pubian”. > Plaut. Acest autor este un exponent al puternicei tradiții misogine romane. El credea că „prea puține femei se plictisesc să persevereze în ale răului. Cu atât mai puține vor fi cele dispuse să facă și ceva bun. Când încearcă ceva omenos, le ia imediat dezgustul”. Tot el va pune în gura unui zeu o cumplită remarcă: „Soția-i murise. Era pentru prima dată că-i făcuse o bucurie soțului!”. Stereotipurile despre femei izvorau din credința că anumite defecte le erau specifice: iracundia (irascibilitatea), levitas (ușurătatea), impotentia muliebris (lipsa stăpânirii de sine). Portretul-tip al femeii romane nu-i deloc măgulitor. Ea este vorbăreață, vicleană, arțăgoasă, ursuză, perfidă, nimfomană. Comportamentul feminin era „explicabil”: ea este incapabilă de constantia din cauza vieții ei schimbătoare, ciclice, impuse de recurența fiziologiei specifice și a sarcinilor. > Precocitate. A fost un copil precoce… Și așa a rămas, bietul… Cunoscuta butadă reflectă o tristă practică, datorată ambiției prostești a multor părinți de azi: aceea de a-ți „maturiza” pripit copiii prepuberi (mai ales fetițele) prin machiaj, vestimentație, gestică, exprimare. Erotizarea precoce – rod otrăvit al narcisismului și comercialismului televizat – transformă copiii în „păpuși mecanice”. Ei rămân esențial marcați, tarați de faptul că nu-și pot trăi copilăria, adolescența, în conformitate de dezvoltarea lor fiziologică și intelectuală. > Somn. Unicul refugiu la îndemâna oricui pentru a scăpa de incertitudini, angoase, tristeți. „Paradisurile artificiale”, drogurile nu sunt accesibile pentru oricine. > Stop. Iată câteva fraze-tip pe care nu-i deloc indicat să le spui polițistului care tocmai te-a „tras pe dreapta”. Le înșir, fără ghilimele. Nu am zărit indicatorul, am mari probleme cu vederea. Eram neatent, soția tocmai mă certa că miros a băutură. Era roșu? Nu m-am prins, sunt daltonist cu acte. În copilărie, doream să devin polițist, dar am preferat să termin liceul. Și fratele meu e polițist: fiind de mic un complexat, asta a fost singura lui posibilitate de a purta un pistol. E adevărat că toți polițiștii sunt ahtiați după ciubuc? Mulțumesc că mi-ați dat doar un „avertisment”: chiar ieri mai primisem unul, tot aici. Alcool? Nicidecum, am confundat azi-dimineață apa de gură cu loțiunea after-shave. Mă clatin când merg? Am un picior mai scurt, am fost scutit și de armată, așa am scăpat de alți proști cu chipie. > Test. „Ceea ce eu privesc și evaluez la un bărbat pe care-l întâlnesc pentru prima dată nu este nici moaca lui, nici mâinile ori fundul – cum se străduie să mă convingă tot soiul de femeiuști excitate – ci, mult mai simplu: cum arată, cum se poartă nevasta lui…” (Christine Lara, cântăreață de cabaret)