De ce crapă presa de ciudă?

Cu adevărat, presa crapă, dar nu de ce crede Elena Udrea, ci din pricina unor decizii anapoda ale guvernului Domniei Sale: sărăcirea populației, falimentarea / închiderea fabricilor de hârtie, scumpirea distribuției prin difuzorii de stat ca Poșta Română, creșteri aberante de prețuri la logistică și energie, mărirea impozitelor și a TVA.

 

PDL și regimul Băsescu pot să-și facă un titlu de mândrie că mai bine de jumătate din presa scrisă a crăpat, adevărat motiv pentru a rămâne în istorie. Ministrul turismului însă jubila fiindcă jurnaliștii, televiziunile n-au avut acces într-o duminică la lansarea (a câta oară?) a candidaturii dlui Boc la partid, transparența și buna comunicare nefiind punctele lor tari. Mai este undeva o democrație în care Puterea să se lupte cu presa, să o amenințe, să o sufoce prin biruri și controale fiscale inopinate, unele durând ani buni? Executivul actual împarte presa în două, pe principiul bolșevic cine nu e cu noi e împotriva noastră. În doi ani, culoarea portocalie s-a lăbărțat aproape peste tot spațiul public. Vrei, nu vrei, dai de țuțeri, ode și preamăriri zi și noapte, că-ți vine să regreți telejurnalele TVR, Scânteia, România liberă de altădată. O infimă parte face încă opoziție, Antenele, Jurnalul Național, Realitatea TV(?), iar alte publicații mai au câțiva condeieri independenți, îndrăgostiți de meserie și de adevăr. În schimb, posturile media pe internet, în creștere de audiență, publică mai des informații, analize contra trendului oficial, dar mereu îmbăloșate de gunoiul postacilor plătiți să spurce dreptul constituțional la opinie și la informare corectă. Din cauza amestecului brutal în viața mediilor și a controlului informației, România ocupă ultimul loc în Europa democratică în ceea ce privește libertatea presei, iar izolarea diriguitorilor noștri pe plan extern este consecința firească a unor abuzuri și amenințări precum: „voi sesiza eu marți CNA-ul asupra practicilor curente ale Antenelor”, ale „teleopoziției regizate de moguli”. Pentru fruntașii PDL, stăpâni peste instituțiile statului, orice critică, poziție sau atitudine împotriva establishment-ului constituie infracțiune de lezmajestate, de aceea presa este socotită vulnerabilitate la adresa siguranței naționale. Și apoi nu poți să nu crapi de ciudă când, după o revoluție cu peste 1000 de morți pentru libertate și democrație, ne întoarcem la discursul omagial ceaușist: „A apărut un om și s-a așezat în fruntea noastră și care se numește Traian Băsescu… De câte ori am avut o campanie grea, foarte grea, în care președintele Băsescu să nu ne fie alături, ca partid, ca să ne sprijine pe noi? El ne-a lansat… și ne-a zis: Hai vâsliți! Partidul trebuie să meargă mai departe!”. Constituția? Vorbă degeaba. Presa crapă de ciudă și când, în loc să scrie despre cultură, civilizație, societate, ca în țările democratice așezate, trebuie să dea pe față manipularea, ipocrizia guvernanților, neinteresați să se ocupe de agenda publică. Electoralismul le-a paralizat complet voința politică, de frică să nu piardă alegerile în 2012. Minciuna le-a rămas singura scăpare: am ieșit din recesiune, deși inflația crește, e gata criza, însă bugetele educației și ale sănătății încă trebuie să scadă… Toate acestea se văd în mediile occidentale, căci, din fericire, avem alături Europa civilizată. Organisme internaționale ca ActiveWatch, Raportul FreeEx, Transparency International etc. vorbesc despre înmulțirea sancțiunilor disproporționate împotriva mediilor nealiniate și încălcări ale dreptului la liberă exprimare, despre amenzi usturătoare, agresiuni fizice și insulte la adresa ziariștilor, dar organele statului nu se sesizează, iar politizarea consiliilor de administrație reinstituie pe din dos cenzura. Puterea a reușit să distrugă firava unitate a asociațiilor profesionale ale oamenilor de presă și cultură, la fel cum a pus la pământ mișcarea sindicală prin atacul concertat împotriva liderilor care nu ascultă comanda politică.