Andrei Sidac, una dintre legendele vii ale fotbalului sucevean

Fotbalul sucevean are o istorie de peste cinci decenii, cea mai mare parte din acest timp fiind petrecut în Divizia B. Este adevărat că echipa reprezentativă a orașului a avut și ani buni, dar puțini, petrecuți în primul eșalon valoric, însă cea mai consistentă perioadă a fost cea din eșalonul doi.

 

Chimia Suceava a promovat din Divizia C pe atunci în Divizia B, iar apoi continuatoarea formației CSM Suceava a fost una dintre cele mai solide grupări din seria I. Cei trecuți bine de prima tinerețe își aduc cu siguranță aminte de faptul că la Suceava, pe „Areni”, se câștiga extrem de greu, publicul care umplea efectiv tribunele fiind realmente un adevărat al 12-lea jucător. Există multe discuții în ceea ce privește „epoca de aur” sau „generația de aur” a fotbalului sucevean, fiecare dintre acestea având tot dreptul să considere că merită acest apelativ de-a lungul anilor. Totuși, ar trebui ca tânăra generație de jucători de fotbal să aibă în memorie ca exemplu fotbaliști din perioada „fotbalului romantic”, atunci când banii nu puteau fi foarte mulți și când o butelie sau un contract pentru apartament valora mai mult, la fel cum gloria sportivă și patriotismul local erau fără preț. Din acea generație, care a făcut istorie în fotbalul sucevean, au mai rămas doar câțiva reprezentanți, care merită din plin respectul tuturor fanilor jocului cu balonul rotund. Unul dintre acești fotbaliști, care a jucat cu inima la CSM Suceava, este portarul Andrei Sidac. Născut la Cernăuți, portarul, ajuns acum la respectabila vârstă de 71 de ani, s-a „lipit” la Suceava și a rămas să joace aici mai bine de 15 ani. „Îmi aduc aminte cu plăcere de anii junioratului în care am fost selecționat în tabăra națională la această categorie de vârstă, așa se numea pe atunci, și l-am avut ca antrenor pe Traian Ionescu. Poate că în prezent sunt nume care nu spun nimic, dar pe vremuri ele erau venerate de toată lumea. Am fost selecționat și în echipa de tineret sub 21 de ani, însă cea mai bună perioadă din viața mea a fost aceea petrecută la Chimia Suceava și apoi CSM Suceava. Din formația care este apropiată de suflet au făcut parte jucători ca Petcu, Gheghi, Nedelcu, Mărculescu, Stere, Goran, Danileț, Vicovan, Teodosiu, Borcău, Arhire, Selimessi, Pavel și Buzatu, antrenorul nostru fiind Radu Gologan. O mare parte dintre cei cu care am jucat nu mai sunt printre noi și regret nespus despărțirea de colegi de echipă ca Titi Gheghi, Danileț, Miki Selimessi sau Gică Arhire și încerc să-mi aduc aminte cu plăcere de ei când vorbesc la telefon cu Nedelcu, de exemplu, sau când mă întâlnesc cu prietenul meu Eugen Petcu. Am mai rămas puțini din acea generație și aș vrea ca lumea să nu uite totuși ce am încercat eu și colegii mei de echipă pentru fotbalul sucevean. Am fost solicitat de multe echipe din România de la Iași, Bacău, Dinamo, Rapid, dar am rămas la Suceava pentru că așa am considerat că trebuie, să fiu loial clubului care m-a crescut. Cea mai bună performanță de care îmi aduc aminte, sincer nu mai știu exact din ce an, a fost locul al III-lea ocupat la finele campionatului Diviziei B. A fost un an în care într-un tur de campionat am primit doar 7 goluri, o mândrie pentru mine ca portar, dar și pentru apărarea din fața mea, care a contat întotdeauna. Singurul regret care mă încearcă este acela că nu am avut parte de un meci de retragere. Oricum, mare parte dintre cei cu care mai joc o tablă în parc își aduc aminte de vremurile când apăram poarta echipei orașului nostru și sper ca și cei mai tineri să încerce să reprezinte cu cinste fotbalul sucevean”, a declarat veteranul Andrei Sidac, un adevărat model de fotbalist și sportiv. Vom încerca de-a lungul câtorva săptămâni să-i prezentăm tinerei generații pe unii din ultimii reprezentanți ai fotbalului romantic și sperăm să-i găsim pe cât mai mulți.