Clipa bilanțului

Pentru majoritatea truditorilor în procesul instructiv-educativ al copiilor, clipa ieșirii la pensie nu este considerată prea fericită, după cum se crede, ci pur și simplu este doar o clipă de bilanț, în care se analizează atât succesele, cât și insuccesele activității de o viață întreagă la catedră.

 

Cu cât coloana succeselor va fi mai mare și mai cuprinzătoare decât cea a insucceselor, cu atât crește și satisfacția sufletească a celui care este pregătit a preda ștafeta celor mai tineri. Într-o asemenea clipă de bilanț s-a aflat și ilustrul învățător Gheorghe Popa de la Școala Generală cu Clasele I-VIII Nr. 1 „Alexandru Ioan Cuza” din Fălticeni, cu prilejul ieșirii de drept la pensie. Vasta și neobosita lui activitate didactică, cu greu poate fi cuprinsă în câteva rânduri de ziar, ea întrecând, cu mult peste putința de a înțelege, dăruirea cu care acest adevărat apostol al învățământului românesc a reușit, în zeci și zeci de ani, la catedră și nu numai, să-și facă pe deplin datoria. Fiu de țăran, a iubit încă de mic copil școala, de care nu s-a dezlipit nicio clipă, până la pensionare. Încă de tânăr, ca absolvent al Școlii Normale de Învățători, îmbracă haina de învățător și se dedică trup și suflet nobilei misiuni de a educa și învăța generații și generații de elevi. Acum, în clipa bilanțului muncii sale, în dreptul succeselor profesionale putem trece numele a sute de fetițe și băieți care, mulți dintre ei, astăzi au ajuns ei înșiși părinți, iau unii chiar bunici. Tuturor, distinsul învățător Gheorghe Popa le-a purtat pe rând mânuțele, învățându-i cu mult tact pedagogic tainele scrisului și ale cititului, cât și mirifica taină a socotitului. El, învățătorul, a dat elevilor săi, încă din cea mai fragedă pruncie, primele noțiuni din tainele întortocheate ale aritmeticii. Mai întâi pe degete, bețișoare, apoi pe abacul de la plumbieră, ca mai târziu învățăceii să poată naviga cu ușurință pe minusculele taste ale calculatorului sau ale celui mai sofisticat laptop din lume. Pe lângă instrucție, învățătorul a avut un cuvânt tainic de spus și în educație. Atât de convingător trecea în conștiința învățăceilor lui, încât nimeni nu executa altceva decât ce spunea domnul învățător. Așa a zis domnul învățător și gata! Era deviza tuturor copiilor. Pe lângă numeroasele succese obținute la catedră, un merit și mai deosebit al învățătorului Gheorghe Popa constă în munca sa extrașcolară. Iubitor de mic copil de satul lui natal, de tradiția populară a neamului românesc, zeci și zeci de ani, zile și nopți, fără hodină, a îndrumat sute de copii, spre păstrarea, promovarea artei noastre populare, cântecului și jocului popular. Mai din nimic, acest minunat om a reușit să cultive în sufletele elevilor săi mândria de a fi români. Cu posibilități materiale reduse, de multe ori inexistente, chiar a reușit să facă minuni. Cu fluierașul său de soc, purtat mereu la brâu, atrăgea ca un magnet nevăzut pe copii în jurul său. După numeroasele repetiții cu dansatori de cele mai firave vârste, cât și cu soliști vocali, Gheorghe Popa a reușit să urce cu elevii săi pe treptele cele mai înalte ale succesului. Fără tăgadă, putem afirma că a obținut într-adevăr succese remarcabile pe plan artistic. Mai întâi, coordonator de dansuri populare cu elevii din școală, apoi cu copii de la Clubul Copiilor din Fălticeni, unde în prezent este și director, în decursul anilor a organizat numeroase spectacole și a participat la diferite festivaluri de nivel zonal, județean, interjudețean, național și chiar internațional, spectacole la care a obținut numeroase premii. În anul 2009, a reușit să înființeze la Fălticeni Asociația Culturală „Dumbrava minunată”, al cărei președinte și este, cu scopul de a menține în viață revista școlară periodică cu același nume, dar, în mod special, Festivalul interjudețean „Șezătoarea copiilor”, care se află la a VI-a ediție. Pe lista succeselor pot fi trecute numeroase spectacole internaționale susținute în Republica Moldova, Olanda și Elveția, la care copiii au fost răsplătiți, cum era și firesc, cu furtunoase și binemeritate aplauze. Dragostea de neam și de țară a ilustrului învățător Gheorghe Popa l-a determinat ca ani și ani de zile, cu trudă și migală, să adune, de prin satele din jurul Fălticenilor, numeroase obiecte gospodărești, covoare, icoane, obiecte de cult, așternuturi, cămăși populare cu motive naționale, catrințe, bundițe, toate adunate într-un adevărat colț etnografic din cadrul Clubului Copiilor din Fălticeni. Mulți ani și rodnici și de aici înainte, dragă domnule învățător Gheorghe Popa! Prof. MIRCEA RISCU