Învață să înveți !

„Cadrele didactice scot diamante din turbă, dar rămân mereu în umbră”
În calendarul nostru sentimental, în arhiva noastră de dulci nostalgii și regrete, iunie este fără îndoială luna cea mai profund legată de școlari și de învățători.
 

Debutând cu 1 iunie, Ziua Copilului și încheindu-se cu 30 iunie, Ziua Învățătorului, această timidă și fascinantă fracțiune de timp este plină de evenimente pedagogice: examen de sfârșit de an, examene de admitere și festivități de premiere a școlarilor merituoși care, în emoția părinților, vin acasă cu fruntea încununată de coronițe, cu brațele pline de flori, cu diplome, mai puține cărți – din cauza crizei. Învățătorul rămâne în amintirea tuturor generațiilor drept ființa dragă, scumpă și respectată, cu un loc privilegiat în inima noastră. De la „Amintirile” lui Creangă până la „Ion” al lui Rebreanu, de la proza lui Slavici și Agârbiceanu până la proza lui Mihail Sadoveanu și Cezar Petrescu, literatura noastră e plină de figuri de învățători, de eroi străluciți prin arzătoarea lor vocație, prin pasiune, ca și prin conștiința lor de îndrumători ai personalității umane, de la primele litere ale alfabetului până la complicatele taine ale științei și culturii. Savanții, specialiștii în orice sector de vârf al științei contemporane, recunosc în învățătorul care i-a deprins „scrisul, cititul și socotitul” pe omul ale cărui merite prioritare și hotărâtoare în formarea personalității umane nu pot fi contestate. Însemnătatea și frumusețea profesiei de învățător sporesc infinit în conștiința și recunoștința noastră când ne gândim că tot învățătorul este, în cea mai superbă ipostază, ființa care, folosindu-se de sfintele și simplele mijloace intuitive, ne-a învățat în copilărie cât de hotărâtoare sunt pentru viață dragostea de muncă, respectul față de om, demnitatea, cinstea – într-un cuvânt, acel superb buchet de virtuți care conferă omului frumusețea morală și etică. Marile realizări și transformări ce au loc în toate domeniile vieții sociale și mai cu seamă ritmul din ce în ce mai accelerat al dezvoltării pun în fața școlii noastre cerințe calitative noi și de mari proporții privind pregătirea și formarea factorului uman, propulsorul principal al progresului social accelerat. Dar cadrele didactice nu au suficiente șanse de a realiza integral aceste obiective dacă nu primesc un salariu motivant. Școala rămâne veriga principală a educației permanente. Însă întreagă ei activitate trebuie concepută în această perspectivă, ceea ce înseamnă că vocația nu se poate delimita la însușirea unui sistem închis de cunoștințe, la dobândirea unor tipare fixe de comportament, ci îi revine sarcina de a pregăti conștient și metodic tineretul pentru educația ce va dura toată viața. În acest proces de învățare, elevii trebuie să-și însușească metodele și tehnicile de muncă independentă: adică învață să înveți, astfel încât să nu ajungi pe funcții înalte fără să cunoști elementare reguli de fonetică, morfologie și sintaxă. SILVIA CORMOȘ Gură Humorului Notă: Articolul a fost trimis redacției în contextul Zilei învățătorului.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: