E, totuși, crimă !

În urmă cu câteva săptămâni, un caz polițienesc, aparent banal, a trecut aproape neobservat. Un bărbat încă tânăr, Mihai Cârjă, de 48 ani, din Văleni – Mălini, era descoperit mort, de către soție, în propria curte, decesul fiind anunțat chiar de aceasta. A urmat procedura judiciară obișnuită, verdictul polițiștilor suceveni fiind, după ce mortul fusese deja îngropat, unul singur: accident rutier, posibil „călcare de căruță”.

 

După macabra descoperire (7 martie, a.c.), spicuiam din certificatul medico-legal pe baza căruia mortul a putut să fie îngropat: „șoc traumatic hemoragic, hemotorax, ruptură pulmon, fracturi costale multiple”. Certificatul medico-legal a fost întocmit marți, 8 martie, după-amiaza, de legistul Laboratorului de Medicină Legală Suceava. Pentru conformitate și bun-simț, am tradus la vremea respectivă celor neaveniți: „sânge din belșug, în așa fel încât victima să nu mai știe de ea, un plămân rupt, deci făcut harcea-parcea (dislocare sau secționare pe de-a-ntregul interesează prea puțin, în aceste condiții) și din nou sânge, din abundență în plămân; plămânul victimei inundat de sânge; multiple fracturi intercostale; nu o coastă, ci mai mult decât trei coaste rupte”. Verdictul criminaliștilor suceveni imediat, pe baza concluziilor preliminare medico-legale? Niciunul, problema fiind, atunci, în coadă de pește. Revenim și ne autocităm iarăși: “Asta dacă omul, chiar și beat fiind, căci reamintim, nu era un străin al sticlei, n-a căzut singur, de la crâșmă întorcându-se (crâșmă unde există oameni și răi, și buni, care consumă alcool), într-un par înfipt în pământ. Sau mai mulți pari. Parul nu există. Parii nu există. Drumul mortului de la crâșmă acasă există. Mortul… există. Judiciariștii suceveni, coordonați de însuși șeful lor, Manuel Bordeianu, dădeau macul pe răzătoare: ori accident, ori crimă. Ceea ce și un copil de clasa a doua – a treia îți poate spune. Suspiciuni de omor? Ba bine că nu. Scurt pe doi: ori mortul a căzut, înțepându-se, într-un par, și-a rupt o coastă-două, apoi plămânul, apoi s-a ridicat, copăcel, apoi și-a mai rupt o coastă-două, și iar și-a înțepat același plămân, ca să cadă, ulterior, cu… același plămân plin de sânge, în alt par sau obiect contondent, apoi și-a rupt mai mult decât două coaste (!), ori cineva l-a omorât pe Mihai Cârjă (n. red.). Duminică ieșise din spital. Luni, a fost găsit lat, în curtea casei. Miercuri, nimeni nu știe nimic.” Aflăm, ieri, din presa lo-cală, că „ofițerii anchetatori nu au renunțat la ipoteza unei crime și au continuat investigațiile”. Atât de bine, încât, luni, 28 martie, la exact 3 săptămâni de la comiterea crimei, i-au dus pe fosta soție a victimei, Ștefanica Cârjă, de 37 de ani, și pe fiul acesteia, Benone Andrei Popa, de 17 ani, provenit din altă căsătorie, în fața testului poligraf. Rezultatul: cei doi au recunoscut că au comis împreună fapta, legând victima de mâini și de picioare și bătând-o, așezat, cu pumnii, picioarele, dar și cu un par. Instanța i-a arestat, preventiv, pe criminali, însă un lucru nu ne este clar în toată această poveste: dacă femeia nu recunoștea fapta, mai aveau marii anchetatori de la poliția suceveană, în momentul de față, o crimă rezolvată în portofoliul profesional? E bine știut că testul poligraf nu e nicidecum probă în instanță, fiind, cu strigături chiar, con-testat, chiar și ca experiment, pe întreg mapamondul judiciar. Să fi fost femeia văleancă, din Văleni, adică, atât de expertă în a-și șterge urmele unei crime vizibile din avion? Oricum, îi felicităm pe judiciariști, conduși de comisarul-șef Manuel Bordeianu, absolvent de Academie, chiar dacă nu-și fac publice oriunde realizările extraordinare și mai ales că „nu renunță la ipoteza unei crime, continuând investigațiile”, joi, după Paști, cu testul poligraf. E, în sfârșit, crimă!