Fundațiile Casei Naționale au fost dezvelite recent în centrul Sucevei

În centrul orașului Suceava au început lucrările premergătoare proiectului de investiții „Reabilitarea zonei centrale a municipiului Suceava, prin creare parcaje subterane, reabilitare pietonal și străzi”.

 

Săpăturile recente au dezvelit fundațiile uneia dintre cele mai importante clădiri, construită în stil clasic, amplasată pe strada principală, care a aparținut Societății românești Casa Națională. Elegantul și impunătorul edificiu a fost ridicat în două etape, un corp de clădire fiind ridicat la începutul secolului al XX-lea, al doilea, adăugat primului, fiind construit între 1929 și 1931, după proiectul arhitectului Konrad Bittner. Inițiatorul acestui ambițios proiect edilitar a fost dr. Eusebie Popovici, profesor ilustru, autor de manuale, mare om de cultură al Sucevei, președinte al Societății Casa Națională. Orașul Suceava nu avea la acea dată un sediu potrivit nici pentru bibliotecă (fondul de carte al bibliotecii centrale era de aproape 8000 de volume), nici pentru muzeu (colecțiile arheologice și istorice ale Societății Muzeul, înființată în 1900, și Muzeul Ciprian Porumbescu, constituit de prof. univ. dr. Leca Morariu, erau adăpostite în spații neadecvate la Primăria Sucevei, azi sediul Prefecturii). Orașul nu avea o clădire specială pentru numeroasele la acea vreme spectacole de teatru, concerte, reuniuni și serate, conferințe și alte manifestări culturale, sala de la Casa polonă Dom Polski, folosită până atunci, nefiind suficient de potrivită ca spațiu și dotare. În anul 1930 a fost finalizată prima parte a noii construcții a Societății Casa Națională, biblioteca centrală mutându-se aici, la etajul clădirii, lângă Sala de conferințe (custode era Cornel Soroceanu, profesor la Liceul Ștefan cel Mare). Colecțiile Societății Muzeul au fost aduse în noua clădire numită Casa Națională în 1931, fiind instalate în aripa de vest a parterului, în două săli alăturate, custozii muzeului orășenesc fiind Rudolf Gassauer și Nicon Turturean, profesori la Liceul Ștefan cel Mare. În clădirea Casei Naționale au fost date în folosință o sală de conferințe și concerte și câteva prăvălii (Gr. Foit, Consemnări cu privire la unele descoperiri arheologice din orașul Suceava, în Suceava, XIII-XIV, 1986-1987, p. 63-64; Emil-Ioan Emandi, Contribuții de morfologie urbană la cunoașterea istoriei orașului Suceava, 1388-1988, în Suceava, XV, 1988, p. 244). Sala de conferințe a Societății Casa Națională a devenit repede celebră prin prelegerile, cuvântările și dezbaterile ținute periodic de înalte personalități din domeniul culturii, artei, literaturii, științei, prin numeroasele expoziții organizate și concertele susținute. Fiecare metru pătrat din orașul Suceava conservă valoroase vestigii arheologice, istoria locului regăsindu-se fără întrerupere din cele mai vechi timpuri (neolitic) și până astăzi. După ocuparea Bucovinei de către Austria, în 1775, în Suceava au fost construite mai multe edificii publice, cum ar fi: Spitalul Vechi (ridicat între 1891-1903 pe locul unei alte clădiri), Cazarma (ridicată între 1831-1840), Școala Normală (ridicată între 1811-1814, actualul Muzeu de Științele Naturii), Tribunalul Districtual (ridicat în 1885), Căpitănia Districtului Suceava (construcție în stil neoclasic, ridicată între 1902-1903, sediul actual al Muzeului de Istorie), Primăria (construcție în stil baroc, finalizată în 1904, sediul actual al Prefecturii), Școala primară de fete (ridicată între 1925-1926 și 1929-1930, azi Biblioteca I. Gh. Sbiera), Casa Samoil Isopescu (actualul sediu al Sindicatelor) ș.a. După 1948, edilii aflați la conducerea Sfatului Regional al Sucevei au hotărât demolarea mai multor clădiri vechi din oraș, unele cu mare valoare și încărcătură istorică. De exemplu, pentru construcția actualei Case de cultură a orașului, s-au stabilit inițial (și aberant) mai multe locații, între care locul casei acad. Simion Florea Marian sau locul Bisericii Catolice, clădiri ce urmau a fi demolate. A fost nevoie de nenumărate intervenții la conducerea centrală pentru a fi salvat ce se mai putea salva de arbitrarele decizii. Planul de sistematizare din 1965 a dus la distrugerea unor edificii medievale și moderne amplasate în actualul spațiu dintre Casa de Cultură și Hanul Domnesc. Casa Națională, construită solid, cu aspect arhitectonic deosebit, a fost demolată fără nicio umbră de ezitare între 1969-1970, deși era o clădire relativ nouă, pentru care au fost făcute mari investiții financiare. Colecțiile muzeului au fost mutate în vara anului 1969 în sediul actual al Muzeului Bucovinei. Ulterior, au urmat alte campanii de demolări, rând pe rând fiind dărâmate clădiri valoroase de patrimoniu. Orașul vechi a dispărut, se mai păstrează doar câteva clădiri de patrimoniu care nu au fost demolate. Nu blocurile nou construite pe locul imobilelor vechi constituie în oraș o atracție pentru turiști, ci doar cele câteva clădiri care au mai rămas încărcate de istorie. După tăvălugul demolărilor, Suceava veche mai poate fi reconstituită doar prin fotografii. Dr. ION MAREȘ