Stăpânii inelelor ruginite

A fi polițist de frontieră sau vameș era până nu demult poate dorința multora dintre noi. Îi priveam cu o ușoară invidie pe domnii care coborau întotdeauna din mașini silențioase, îmbrăcați în costume elegante care impuneau respect.

 

Când se dădea sfoară în țară că va avea loc vreun examen pentru ocuparea unor posturi la poliția de frontieră, zeci de tineri se înscriau la concurs cu speranța că va veni și pentru ei o zi mai bună. Pentru mulți nu mai conta că au absolvit studii superioare, voiau și ei un post de agent măcar, căci, într-un fel, postul acela, oricare ar fi fost, era ,,chintesența” vieții lor… Iată că astăzi cei care la vremea respectivă nu au trecut testul psihologic sau examenul în sine au toate motivele să doarmă liniștiți. Cel puțin se află în libertate. Săraci dar curați, cum ar spune proverbul. Încrengăturile arestărilor spectaculoase, desfășurate recent, depășesc de departe șansa noastră de înțelegere. Rebusurile complicate sunt doar pentru oameni cu putere, stăpâni ai secretelor, stăpâni ai inelelor prea mult ruginite… Rândurile de astăzi nu sunt un deget ridicat spre vameșii sau polițiștii implicați, în cazul cărora oricum, să sperăm, se va face lumină. Gândurile de față sunt poate o consolare tardivă pentru cei care altădată au fost respinși la examen și au rămas cu o rană adâncă. Până la urmă, orice lovitură în spate se dovedește un pas înainte… Nu-i așa?