HUOAUO, …EEE ! (I)

„Ușor conduci un om netot, Dar mai ușor un om cu minte, Pe-un semidoct – nici Tu Părinte, Nici zeii cerului nu pot !”

 

Doamne, cât adânc de adevăr spun aceste cuvinte!… Am deschis și eu televizorul de „Ziua Unirii”, ca mulți români de altfel, și mă gândeam că voi avea motive să mai „învârt hora frăției” – măcar cu gândul –, dar m-am înșelat! Am început să mă întreb dacă nu-i o glumă, dacă sentimentul că aparțin acestui popor binecuvântat nu-i o rușine sau dacă patriotismul n-a devenit în cei 20 de ani de falsă democrație patriotard. De, gânduri… Mi-am adus aminte de vremea copilăriei și de un consătean tare dibaci în cele ale lenei; era ceva asemănător cu „greierele care cântă toată vara” și apoi merge la furnică să ceară de mâncare la vremea înghețului. Și acum îmi răsună ultimatumul pe care-l transmitea prin copiii săi atunci când mergeau să ceară ceva: „De unde ai, de unde n-ai, mie trebuie să-mi dai!”. Eram copil și cei mai mari mi se păreau ca uriașii, când îi vedeam bucurându-se de Ziua Unirii parcă simțeam fervoarea încrâncenării cu care înaintașii s-au luptat pentru ca Țara asta să aibă un singur trup și în el să bată o singură inimă. Acum văd că trupul țării este bolnav și inima îi bate cu ajutorul stimulatorului, văd cu tristețe că patriotismul de azi este de fațadă și este clamat numai când soldele militarilor sunt foarte mari – mai mari decât puterea financiară a Statului ca să le susțină și că, îndată ce „nu mai crește”, patriotismul dispare, iar „în pieptul de aramă” al militarilor de altădată, rezerviștii de azi, pieptul pe care „tremurau” decorațiile, ce nu mai încăpeau pe „veston”, bătaia inimii a fost înlocuită cu clinchetul gologanilor, iar dinlăuntru izvorăște „o mare de ură”, care a înlocuit Imnul Unirii. Și iaca așa, în loc de „Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inima română”, auzim un prelung și dezgustător „Huoauo, …eee, Cuza ne-a dat și …tu ai luat”, sau „Afară din țară” și câte alte inepții. Ei, și așa mi-a venit în minte sloganul leneșului din satul meu natal, care se „bătea” vara cu „ditamai” lenea și apoi cerșea. Din toate huiduielile rostite de Ziua Unirii răzbătea: „De unde ai, de unde n-ai, nouă trebuie să ne dai”, pentru că noi suntem „speciali”, noi v-am apărat (de cine, mă rog?), noi v-am făcut cinste (cum, frate?), noi ne-am pus viața (în care război, domnucule?), „ne dați ori nu ne dați?” Hoauo … Așa a fost Ziua Unirii „pregătită de politicienii lui pește” – vorba unui ardelean –, că de aici pornește totul, aici este „sursa” tuturor vicleniilor și relelor. Ăștia nu știu ce este patriotismul și Ziua Unirii. Ei nu înțeleg că măcar în această zi avem nevoie de un zâmbet. Ia să le luăm mai pe îndelete: – Moș Țuțea spunea că poporul român ne face cinste ca să murim pentru el și nu invers, or, acest sentiment trebuie să-l trăiască întâi „haina militară” – că este activă sau în rezervă –, pentru că Poporul Român le-a făcut cinstea de a le da soldele la bună vreme și încă consistente. Tot Poporul Român plătește pensiile speciale piperate pentru că Poporul Român contribuie la fondul de pensii, nu „specialii”. Și totuși, după ce le-a făcut așa o „cinste specială”, în loc să mulțumească Poporului Român și să ia poziție de drepți pentru a-l saluta de Ziua Unirii, ei îl strâng de gât până îi ies ochii din orbite și își strigă ura cu care ne-au „gratulat”, Huoauo…! Ce ne mai mândream cu „haina militară” și ce cântată era! Acum provoacă frisoane pentru simplul motiv că ei vor mult, mult mai mult, iar nouă nu ne rămâne nimic! Nu contează că Poporul Român suferă, să nu sufere ei. – O logică pe cât de simplă, pe atât de adevărată, spune că dintr-o livadă poți culege roade numai dacă o îngrijești și că după ce culegi roadele trebuie să aștepți alte roade după un an. Ei bine, livada – adică țara asta – a dat rodul la bună vreme și unii l-au cules și l-au împărțit pe ochi frumoși, de s-au putut îmbogăți peste noapte, iar acum aruncă cu bețe în ramuri ca să le rupă. Ei uită zicala românului: „De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere” și vor să o „lase pe butuci”, ba poate chiar să o defrișeze. Mi-aduc aminte de un dicton latin, care spune: „Păstorul cel bun tunde oile, nu le jupește” (Boni pastores tonde pecus, non deglubere!). – Întregului aparat bugetar i s-a redus salariul cu 25 la sută, pensionarilor de rând li s-a tăiat 15 la sută din pensie, în privat salariile sunt în cădere liberă, și ei – rezerviștii speciali – strigă huoauo… Ei nu vor să sufere ca toți ceilalți și ne întăresc convingerea că, așa cum sunt „miliardari de carton”, tot așa sunt și „pa-trioți de carton”. Domnilor, la toți ne vine să urlăm de durerea lipsurilor, dar voi, rezerviștilor, contrar așteptărilor noastre, ați huiduit chiar de Ziua Unirii, de v-au auzit Scribăneștii din negura vremii, ei, care s-au jertfit cu alți intelectuali ca să o făptuiască, …se-ntorc în mormânt bieții! Ascultați ce spunea în cuvântarea sa pentru Unire Neofit Scriban: „Trebuie să alergăm din nou la anticul Templu al unirii noastre, la Biserică, la lege și limbă, sprijinite de școală!” Sunt mâhnit, clasa semi-docților se înmulțește, nu-și cunoaște istoria pentru că încetul cu încetul dispare din școală, iar vinovată este clasa politică, cea care „a orchestrat” acest act jignitor din Ziua Unirii. Ce păcat că nu s-a dat o lege care să pedepsească actul de trădare făcut față de Poporul Român de Ziua Unirii! În rest, …strângeți-ne de gât „fraților speciali și rezerviști”, că acesta este patriotismul pe care-l mai aveți, și… dragi politicieni, voi ați ajuns la măsura cuvântului „țara arde și baba se piaptănă”, ca-n poveste. Apropo, în care din versurile de-nceput ne-au așezat politicienii în Ziua Unirii? S-auzim și de bine! Pr. IONEL FILON