Biserica Sf. Evghenie din Trapezunt – fascinație în arhitectura bizantină

Orașul Trapezunt, unul dintre cele mai frumoase orașe ale Orientului și una dintre marile piețe ale lumii, avea să ajungă pentru două secole și jumătate capitală de imperiu. Așezat „deasupra” Pontului Euxin, printre curenții de apă curgătoare și păduri din care astăzi doar urme se mai pot vedea, prodigios de bogat prin comerțul care-l făcea cu interiorul Asiei, a devenit și este și astăzi celebru prin luxul său.

 

Pe platoul care domina litoralul, palatul bazileilor de Trapezunt era, așa după cum îl descriu contemporanii, o minunăție de eleganță și măreție, iar renumele orașului de cap și ochi al Asiei întregi era răspândit în toată lumea orientală. Fascinație, reper spiritual, seducție. Aceștia sunt termenii care descriu felul în care a fost privit Bizanțul în general și Trapezuntul în special, în istoria bătrânului continent. Și a-ceastă fascinație este dată și de monumentele ecleziastice bizantine din vechea capitală a Imperiului de Trapezunt: Biserica Sf. Andrei, Biserica Sf. Ana, Biserica Panaghia Hrysokefalos, Biserica Sf. Evghenie, Panaghia Theos-kepastos ș.a. Sf. Evghenie a fost cinstit în Trapezunt ca sfânt și mucenic încă de la săvârșirea sa din viață, în anul 292 ianuarie 21, iar în vremea când mitropolit al Trapezuntului era Sf. Atanasie (867-886), în urma unor apariții repetate ale Sf. Evghenie, a început să fie sărbătorită și ziua de naștere a acestuia: 24 iunie. Istoricul John Finley (+1875), care a efectuat cercetări în zonă, afirma că numele și „cultul” Sf. Evghenie contribuiau la distincția grecilor din Trapezunt între ceilalți creștini din Răsărit, definindu-i ca pe un popor aparte, iar arhiepiscopul Hrysanthos al Atenei (+1949), originar din Trapezunt, nota că „Sfântul din Trapezunt a avut o mare faimă și cinstire, la fel de mare ca Marele Mucenic Dimitrie, ocrotitorul Salonicului, căruia i-a semănat prin minunile săvârșite”. Biserica Sf. Evghenie a fost ridicată pe dealul cu același nume, aflat extra muros, în partea răsăriteană, față în față cu acropola, în capătul promontoriului, loc unde, potrivit tradiției hagiografice, se afla peștera din Akanthe, unde Sfântul Evghenie a fost prins și înlănțuit. În apropiere de peșteră, rudele Sf. Evghenie au ridicat o bisericuță imediat după moartea mucenicească a acestuia. În secolul al VIII-lea a fost construită pe același loc o altă biserică mai mare în jurul căreia s-a înființat o mănăstire de călugări, care a funcționat până la cucerirea turcească din 1461, fiind un important centru al vieții ecleziastice și culturale din Trapezunt. În timpul domniei lui Alexie al II-lea (1297-1330) în mănăstire a funcționat o școală de astronomie și de matematică, unde au predat astronomi și matematicieni faimoși ca Grigorios Hioniadis, Manuil episcopul de Taurezios, precum și Konstantinos Lukitis. În această mănăstire au fost scrise lucrări de o deosebită importanță teologică și artistică, dovadă fiind, iată, un exemplar din Tipicul slujbei bisericești scris în 1346, exemplar ce se află azi la Mănăstirea Vatoped. Mănăstirea Sf. Evghenie din Trapezunt a suferit mari distrugeri în timpul răscoalei arhonților din Trapezunt, a tulburărilor care au urmat morții împăratului Vasile I (1332-1340), în vremea Irinei Paleologhina (1340-1341). Mărturiile vremii spun că „toate frumusețile ei au fost mistuite”, dar a fost reconstruită între 1340-1349. Biserica are o lungime de 28,08 m, o lățime de 16,47 m și o înălțime de 11,35 m. Biserica Sf. Evghenie, așa cum se păstrează până astăzi, este din punct de vedere arhitectonic o bazilică cu trei nave, în formă de cruce, cu patru coloane de piatră ce susțin în naos înalta turlă semicirculară, atât în exterior, cât și în interior, turlă prevăzută cu 12 ferestre. În spațiul dintre ferestre este sigur că au fost zugrăvite chipurile celor 12 apostoli, întocmai ca și la Biserica Sf. Sofia din Trapezunt. Pe pandantivii de la baza turlei de pe nava centrală, astăzi pot fi văzute zugrăvite diferite versete, în scopul de a face cunoscute mesajele cărților sfinte ale Coranului. Absida altarului este pentagonală în exterior și semicirculară în interior, în vreme ce absidele diaconiconului și proscomidiarului sunt semicirculare, atât în interior, cât și în exterior. Absida altarului este prevăzută cu trei ferestre, în vreme ce absidele celelalte au câte o fereastră, mărită în vremea când biserica a fost transformată în geamie. Accesul în biserica se făcea pe ușa amplasata pe la-tura de vest, dar erau și două uși laterale, una pe latura de nord alta pe latura de sud. Ușa de pe latura de sud a fost zidită în momentul transformării bisericii în moschee. De altfel, peretele de sud al bisericii a devenit quiblah, un loc important al actualei moschei, musulmanii obișnuind să se așeze cu fața spre acesta pentru a se ruga. Un accesoriu important al quiblah-ului este mihrab-ul ce constă într-o nișă centrală construită în zona fostei uși de acces de pe latura de sud a bisericii. Pe aceeași latură a se află minbar-ul, un spațiu important al moscheii unde în zilele de vineri sunt spuse rugăciuni și povețe de către khatib. Biserica, atât în interior, cât și în exterior, a fost împodobită cu fresce; potrivit informațiilor istoricului german G.F. Fallmerawer (+1861) în interior se aflau zugrăvite chipurile bazileilor bizantini din neamul Comnenilor, începând cu Alexie I (1204-1222) și până la Alexie al III (1349-1390). În biserică se aflau cinstitele moaște ale Sf. Evghenie și ale împreună pătimitorilor săi Valerian, Candie și Achila, moaște așezate în „raclă de argint aurit”, așa cum consemnează un encomion scris de învățatul trapezuntin Konstantinos Lukitis în prima jumătate a secolului al XIV-lea, „iar capetele erau împodobite cu aur, pietre prețioase și mulțime de mărgăritare”. Cercetările arheologice efectuate între 1916-1917 în altarul bisericii de bizantinologul rus F. Uspenski au scos la lumină niște oseminte acoperite de o placă de marmură, afirmând-se că acestea ar putea fi moaștele celor patru sfinți mucenici, moaște pe care călugării le-ar fi ascuns cu puțin timp înainte ca turcii să intre în cetate în anul 1461, pentru a nu fi pângărite. Biserica Sf. Evghenie și Biserica Panaghia Hrysokefalos erau bisericile unde aveau loc slujbele oficiale ale Comnenilor. Iată spre exemplu, arhim. Partenie Metaxopoulos, într-o lucrare despre Trapezunt, scrisă la 1775, spune „în acest locaș a fost binecuvântată, în anul 1351 de la Nașterea Domnului, luna septembrie, ziua 20, căsătoria lui Alexios al III-lea cu domnița Teodora Comnena din neamul Cantacuzinilor, fiica marelui boier Nichifor Cantacuzino, văr primar al regelui romeilor Ioan Cantacuzino”. În acea zi de luni 15 august 1461, Mohamed al II-lea Cuceritorul a intrat în cetate în urma capitulării lui David (1458-1461), ultimul bazileu al Trapezuntului. Sultanul a poruncit ca Biserica Sf. Evghenie să fie transformată în geamie, a poruncit ca frescele să fie acoperite cu tencuială, să se înalțe imediat un minaret, schimbându-i numele în Moscheia Nouă – Yenicuma Camii, moschee care funcționează și astăzi. Prin măreția sa, prin eleganța motivelor decorative ce împodobesc ancadramentele ferestrelor și ușilor, Biserica Sf. Evghenie din Trapezunt și astăzi transmite mesajul fastului bizantin din vremea Comnenilor, fiind un reper spiritual artistic bizantin.