D’ale politicii (105)

– Un dicționar… alternativ –

 

> Amnezie. Ar fi indicat – ca să nu zic salvator – ca bărbații însurați să-și scoată din cap, să-și uite greșelile, gafele. Ar fi și inutil ca două persoane să-și amintească și reamintească mereu aceleași lucruri… > Bordel. În perioada interbelică, stabilimentele de plăcere pariziene erau proiectate de arhitecți specializați. Holurile, scările erau astfel concepute încât clienții să nu se intersecteze, camerele erau gândite și decorate diferit, de la salonul Ludovic al XVI-lea la budoarul Marie-Antoinette, de la camera japoneză la cabina de vapor în care patul se mișca sugerând ruliul și la compartimentul de tren, în care, pentru un plus de senzații tari, intra – la momentul crucial – un controlor „sever”, cu uniformă și chitanțier de amenzi. Cele peste 200 de stabilimente de toate categoriile au fost desființate după Eliberare, patronii lor fiind acuzați de „colaboraționism” cu ocupantul german (de fapt, singura lor posibilitate de a funcționa). Fabienne Jamet, patroana celebrului „One-Two-Two”, laudă, în „Memoriile” sale, comportamentul militarilor nemți, curați, disciplinați, generoși. Din nefericire, epurarea morală și arhitecturală postbelică a însemnat pierderea multor artefacte prețioase (tablouri de Toulouse-Lautrec, metaloplastii Art-Deco, mobilier original etc.). > Ceasornic (de perete). Singurul obiect imposibil de furat dintr-o instituție publică, deoarece toți funcționarii stau mereu cu ochii la el. > Despuiere. O celebră butadă ne întreba: ce nu face niciodată un bărbat? Răspunsul corect ar fi: nu îmbracă niciodată o femeie, după… Iată că grăbiții „metrosexuali” de azi uită, se pare, și tehnica subtilă, gradată, a despuierii de veșminte a iubitei. Sociologii ne avertizează că sub presiunea poruncilor cotidianului și sub proasta influență a filmelor și revistelor XXX (care ne îndeamnă să mergem direct la țintă), strănepoții de azi ai lui Adam pierd unul dintre rafinamentele și premisele plăcerii erotice. > Fericire (la îndemână). A trăi deplin trecătoarea clipă se poate învăța: ce bine, ce simplu este să cauți motive de a te simți bine, bucuros, într-o zi pe care meteorologii o prevestesc ca fiind mizerabilă… Să luminezi cu razele soarelui din inima și sufletul tău o zi ploioasă, rece, aparent deprimantă. Dar câți dintre noi se pot smulge din chingile tristeții? > Prenume. Conform unui studiu „made in France”, femeile al căror prenume se termină în „a” au mai mulți parteneri sexuali decât celelalte. Numărul amanților întâlniți, altfel zis, de Laura, Tania ori Nadia este de 9,6 (de ce așa, oare ultimul o fi avut vreo hibă?), față de o medie națională feminină de numai 1,1. În „Top 10” al norocoaselor se regăsesc nu mai puțin de 7 nume feminine terminate în prima literă a alfabetului, în ciuda faptului că acestea sunt destul de rare: niciunul nu figurează în lista primelor 20 de prenume înscrise la Starea Civilă. Autorii cercetării nu pot explica fenomenul, ei fiind înclinați să bănuiască doar că asemenea prenume oarecum „exotice” atrag și cuceresc mai lesne. Să fie – îmi dau și eu cu părerea – atât de atrăgător sufixul „a” deoarece vine de la Adam? Oricum, concluziile nu-s deloc aplicabile la onomastica băștinașă (atâta vreme cât, de pildă, castul prenume Marie – cel mai frecvent la franțuzoaice – devine la noi Maria și dă tot raționamentul peste cap). > Sirtaki. Dacă tot vorbim aici, adesea, de impostură lucrativă, aflați că pașii celebrului dans – de pe urma căruia probabil că Grecia își asigura până deunăzi (cu consumația și cazarea aferente) un sfert din PIB – a fost „născocit” abia în 1964, deoarece pașii originari ai adevăratelor dansuri populare se dovediseră prea dificili pentru actorul (de origine diluat mexicano-irlandeză, dar nicidecum grecească, cum ni l-a impus rolul cretanului hedonist) Anthony Quinn (1915-2001), la turnarea celebrului film „Zorba grecul”. Simulacrul amintit se inspiră totuși din anumite jocuri tradiționale elene, precum sirtos ori hasapikos, dar invenția stilizată, aducătoare de mult bănet patriei natale, se datorează exclusiv coloanei sonore și coregrafiei imaginate de echipa legendarului Mikis Theodorakis (n.n. 1925). > Țâțe. Gerontologul german Karen W. susține că bărbații care petrec zilnic 10 minute admirând în tihnă sânii unei femei frumoase își sporesc speranța de viață cu 5 ani. Să mai adaug că autorul studiului citat este o femeie? Nu o voi contrazice, deoarece procedura este delicioasă, „tratamentul” prescris, mai mult decât suportabil. Doar că mă întreb: oare ce rețetă similară de longevitate ar putea propune doamnelor un gerontolog… bărbat? > Venus (din Milo). Iată cum poți ajunge dacă începi să-ți rozi unghiile încă din copilărie. > Zece. Recente studii stabilesc că orgasmul feminin durează între 10-60 secunde. De câteva ori mai mult decât cel masculin. Avantaj… primire! Ca să nu mai amintim de șansa – exclusivă – de a trăi „explozii” de plăcere multiple, în cascadă… Și asta nici măcar nu mai depinde exclusiv de prestația (și nici măcar de prezența bărbatului, ci – la o adică – de calitatea unor baterii…