Cu tricolorul la pălărie…

La 1 Decembrie, am văzut în Rădăuți lucruri care mi-au plăcut foarte mult. Spre exemplu, un domn purta tricolorul la pălărie, iar câțiva copii agitau stegulețele bucurându-se grozav.

 

Cred că nu am mai simțit atmosfera asta de sărbătoare de ani buni. Pe la ferestre, steagul României a fost așezat cu grijă, iar gerul s-a făcut și el simțit încununând ziua cu fulgi mărunți de zăpadă. Prima dată m-am speriat, am crezut că fulgii s-au micșorat cu douăzeci și cinci la sută. Ei, fulgii ăștia ștrengari habar nu au de criză! Vin la Rădăuți când vor, dansează valsul fără de cusur al iernii și apoi ne lasă pe gânduri. Acum trebuie să ne gândim bine. Ori ne cumpărăm brăduț ori mâncăm friptură de purcel, crescut la loc sigur. Fără chimicalele acelea despre care tot trăncănesc televizoarele. Nu se poate să avem și brad, și friptură. Dar dacă ne-am duce la umbra unui brad din pădure și am mânca o friptură de soia? Hm, nu vă surâde ideea dar vremurile îmbelșugate s-au dus pe copcă, însă, ascultați-mă pe mine (vrăjitoarea cuvintelor amar tămâios risipite), ce este mai important a rămas! Nu ne-am pierdut simțul umorului, chiar dacă la poarta noastră bate doamna depresie. ,,Dar ce se sărbătorește azi?” – m-a întrebat o bunică. „Noi azi ne bucurăm că suntem români!’’, am preferat eu să-i răspund mai pe scurtătură. ,,Așaaaa”, a îngânat dumneaei, cărându-și traista peticită. Între timp, fulgii au devenit mari de tot, semn că prin ceruri regulile nu sunt ca la noi pe pământ. Să se știe odată pentru totdeauna. ,,La mulți ani, români, câte zile mai aveți de trăit!”. Totuși ce-o să punem pe masă de Crăciun?