„Alege școala !”

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhia Română, prin Sectorul teologic-educațional, în parteneriat cu Fundația World Vision România, a depus la Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU), în data de 17 decembrie 2008, o cerere de finanțare nerambursabilă de la Fondul Social European al proiectului „Alege școala!”. Potrivit scrisorii de informare primite de la AMPOSDRU, cererea a fost aprobată, iar proiectul a debutat în data de 1 septembrie 2009.

 

Patriarhia Română este reprezentată legal de P. S. Varlaam Ploieșteanul, Episcop Vicar Patriarhal, coordonator de proiect fiind Pr. Dr. Naclad Constantin. Pentru prima dată Patriarhia Română beneficiază de finanțarea unui proiect european nerambursabil. Necesitatea obținerii acestei finanțări, care face posibilă derularea proiectului, rezidă din faptul că România se află în topul abandonului școlar din Europa, fiind în felul acesta a patra, după Portugalia, Spania și Malta. Biserica Ortodoxă Română a fost aceea care, de-a lungul istoriei, a intervenit în orice situație grea care s-a ivit în cadrul societății, astfel încât rezultatele cele mai bune nu au întârziat să apară. De aceea socotim că și de data aceasta Biserica va interveni, prin slujitorii săi, la diminuarea pe cât posibil a riscului de abandon școlar care s-a ivit în societatea noastră actuală. Avantajul acestui proiect este că el va trece prin atmosfera vieții bisericești și că părinții ai căror copii riscă să piardă un minim de educație vor fi consiliați de preoți. Proiectul „Alege școala!” a fost programat să se desfășoare, în prima fază, pe o perioadă de 34 de luni (începând cu luna septembrie 2009), în trei regiuni de dezvoltare: București și Ilfov, Nord-Est (județele Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava și Vaslui) și Sud (județele Argeș, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova și Teleorman). Apoi, pentru anii 2010-2013, s-a analizat și s-a aprobat în cadrul Sfântului Sinod, cu binecuvântarea Părintelui Patriarh Daniel, ca acest proiect să se dezvolte și în celelalte regiuni din țară, însemnând: Dobrogea, sudul Moldovei, Ardealul, Oltenia și Banat, pentru extinderea la scară națională. Această aprobare are la bază reușita proiectului implementat în primele trei regiuni de dezvoltare, menționate mai sus. Beneficiarii direcți ai proiectului vor fi aproximativ 3200 de preoți și profesori de religie din cuprinsul întregii țări, iar beneficiarii indirecți – aproximativ 100.000 de copiii de vârstă școlară aflați sub riscul abandonului școlar. Preoții vor fi formați pentru a coordona centre de cateheză pentru copii cu risc de abandon școlar din mediul rural și urban, cu vârste cuprinse între 5 și 14 ani. Formatorii vor urmări dezvoltarea unor comportamente și atitudini pozitive ale copiilor față de școală și semeni, fiind asistați în însușirea educației morale de bază, în dezvoltarea motivației necesare rămânerii în școală prin intermediul participării la centrele de cateheză, concursuri și la tabere de creație. Proiectul s-a derulat și în zona județului Suceava, la Mănăstirea Putna, unde 11 preoți din cadrul Protoieriei Fălticeni au participat la un seminar de pregătire a formatorilor, desfășurat în zile de 25 – 26 noiembrie 2010. Discuțiile din cadrul Seminarului de pregătire a preoților au însumat aproximativ 15 ore de analize teologice, psihopedagogice și sociologice. S-au ținut trei sesiuni de lucru, care au însumat opt secvențe de reflecție. Părintele consilier patriarhal Gheorghe Holbea, ucenic devotat al marelui teolog Dumitru Stăniloae, a tratat pentru început tema ,,Asumarea vocației de părinte în familie”. Icoana familiei este Sfânta Treime, căci așa cum mărturisește părintele Stăniloae: ,,Sfânta Treime este structura supremei iubiri”. Familia creștină este icoana iubirii lui Dumnezeu pe pământ. În acest sens, capitală pentru oameni este înțelegerea paternității lor dumnezeiești, faptul că suntem purtătorii chipului lui Dumnezeu în noi. Acest chip al lui Dumnezeu din noi este izvorul bucuriei unicității noastre ca persoane unice și irepetabile. Căci numai recunoașterea caracterului universal al omului dă caracterul universal al omenirii. Astfel, teologia creștină nu poate accepta umanismul ideologiilor – fascistă, bolșevică, globalistă – care stipulează o umanitate abstractă, care ucide omul concret, depersonalizându-l și cântărindu-l la tonă. În acest sens părintele Stăniloae cuprinde în Teologia sa dogmatică un subcapitol intitulat ,,Cunoașterea lui Dumnezeu în împrejurările concrete ale vieții”, în care omul Îl cuprinde pe Dumnezeu prin grija Lui specială față de fiecare dintre noi în toate momentele traiului, cele fericite și cele mai delicate. Grija, osteneala părintelui pentru copiii săi vine din înțelegerea aspectelor ,,bucuriilor părințimii” – cum le numea părintele Gheorghe Holbea – respectiv suferința, dăruirea și asumarea tainei familiei ca bucurie prin celălalt. Mai ales că lucrarea părintelui este întotdeauna împreună lucrare cu Dumnezeu la împlinirea și mântuirea copiilor săi. În următoarea secvență de formare, același părinte profesor universitar doctor Gheorghe Holbea a abordat tema ,,Înțelegerea vieții lăuntrice a copilului din perspectivă duhovnicească”, continuată în secvența a treia de tema ,,Caracteristicile vârstelor școlare. Aspecte psihopedagogice. Exigențe educative creștine la vârstele școlare. Aspecte teologice”. Nu au lipsit aplicațiile: lucru de analiză în echipe, jocuri de rol, studii de caz, model de catehizare pe grupe. Preoții participanți au realizat – după declarațiile formatorilor de la București – adevărate programe de învățare, dovedindu-se activi și buni lucrători cu școlarii din parohiile lor. Ca soluții de valorizare a personalității copiilor s-a pus accentul pe jocurile copilăriei – care stimulează creativitatea, gândirea analitică, imaginația; deprinderea de a petrece mult timp în natură, de a face mișcare; deprinderea de a citi; cultivarea sensibilității, a nevoii de gingășie și căldură sufletească, a nevoii unei relații concrete, vii, față către față, cu celălalt; cultivarea relației părintești deosebite cu duhovnicul, a încrederii reciproce, a deschiderii sincere a copilului în taina Spovedaniei. Diaconul George Jambore, un excelent pedagog creștin, a prezentat tema ,,Aspecte psihopedagogice: Abandonul școlar – cauze. Lucrul în rețea”, cu studiu de caz. S-a accentuat faptul că în România zilelor noastre se cheltuiesc de către stat aproximativ 3500 euro pe an pentru întreținerea unui deținut, în timp ce pentru școlarizarea unui copil doar 486 de euro. Pe lângă aspectele sărăciei însă, la cauzele abandonului școlar se pot adăuga: imaturitatea școlară, instabilitatea psihoafectivă a elevului, tulburările instrumentale și de comportament, dezagregarea familiei și exploatarea prin muncă. Nevoia principală de reducere a abandonului școlar este autoeducarea părinților și necesitatea de a trăi precum copiii cu copiii, respectiv îmbrățișarea unei copilării nevinovate, la nivelul copiilor. Biserica, prin preoții săi, poate contribui la educarea comunității cu privire la drepturile copilului și la beneficiile pe care educarea acestora le aduce întregii comunități; la identificarea nevoilor copiilor și familiilor, precum și la situațiile de risc la care se supun acestea; la îndrumarea, informarea și orientare către servicii specializate; medierea în vederea restabilirii relațiilor familiale prin promovarea reconcilierii; la sesizarea situațiilor de abuz și neglijare a copiilor; la implicarea în rezolvarea problemelor prin structurile comunitare consultative; la mobilizarea comunității pentru a sprijini familiile și copiii aflați în nevoie; la implicarea în dezvoltarea unor servicii pentru copii și familii la nivelul comunității. În secvența ,,Aspecte teologice: Învățarea, mod de transformare a vieții”, cu aplicații – model de catehizare pe grupe –, diaconul George Jambore a plecat de la un principiu afirmat de Onisifor Ghibu: „Scopul educării nu este să potolești setea copilului, ci s-o accentuezi”, deoarece există în zilele noastre această avalanșă informațională și totuși prea puțin interes pentru o educație a dorinței de cunoaștere. Accentul în educația creștină se pune pe cultivarea puterilor sufletești ale copilului. Pe lângă metodele clasice ale învățării – povestirea, dialogul –, o metodă modernă care merită folosită în educație este metoda alianței – conlucrarea în grup, în care pedagogul să fie printre elevi, nu în fața lor, având conștiința prieteniei și a egalității în Hristos cu elevii. În lucrarea sa ,,Inițierea religioasă a copilului”, Vasile Băncilă subliniază aspectul primordial al atmosferei de lucru în educație. Toate amănuntele sunt importante: locul propice, așezarea elevilor – în semicerc –, seninătatea expunerii, rugăciunea naturală, nici laxă, nici pietistă. Folosindu-se de lucrarea artistului plastic Nicolae Zaica ,,Copilăria poeziei”, diaconul George Jambore a prezentat roadele gândirii elevilor trecuți printr-o educație creștină. Astfel, la întrebarea ce este peisajul elevii au răspuns: „este caligrafia lui Dumnezeu”; sau ce sunt icoanele: „sunt portretele de familie ale lui Dumnezeu”; sau cine sunt preoții: „sunt buzele lui Dumnezeu”; sau ce sunt sfintele moaște: „sunt rămășițele celor care s-au îngropat cu cerul”; sau cine este încăpățânatul: „este surdul intenționat”. Scopul proiectului ,,Alege Școala” al Patriarhiei Române este acela de a cultiva inima copiilor, de a susține sentimentele de a fi plăcuți lui Dumnezeu, de a cultiva săvârșirea constantă a binelui, de a avea conștiința prezenței lui Hristos în viața lor. Astfel se vor observa licăriri de schimbare ale copiilor, cu necesitatea împropierii sentimentului de răbdare atunci când rezultatele imediate nu sunt vizibile. Deosebirea dintre cateheză și alte activități didactice este ca între haina de sărbătoare și haina de toate zilele – spunea Vasile Băncilă. Ora de cateheză a copiilor trebuie să fie o oră de bucurie, de dor, de provocare. Căci la viața omului se poate pune întotdeauna semnul plus. Pr. dr. FLORIN GRIGORESCU, Pr. drd. CONSTANTIN TUDOSĂ