Punta Gnifetti (4559 m)

Ultimul refugiu pentru un alpinist de 13 ani

Daniel Ioan Dănilă, din Fălticeni, este elev în clasa a VII-a la Școala „Al. I. Cuza” > La vârsta sa, el este cel mai tânăr alpinist din județ și unul dintre cei mai tineri din țară!
 

După ascensiunea pe care a făcut-o anul trecut, în Dolomiți urcând la 3342 m, pe vârful Marmolada, Daniel Ioan Dănilă, elev în clasa a VII-a, la Școala „Al. I. Cuza”, Fălticeni, a urcat, anul acesta, la 4559 m, pe punta Gnifetti, în Monte Rosa, Italia. Ascensiunea a fost făcută împreună cu părinții săi, Călin și Ramona Dănilă, și alți membri ai Academiei de Aventură “Pământul Viu”: Ioan Cojocaru, Ana-Maria Burlui, Iulian Miron, Constantin Lungu și Magda Jugănaru. Aventura a început în Alagna, la poalele masivului Monte Rosa, zonă renumită în întreaga lume pentru larga varietate de itinerarii, dintre care unele extrem de provocatoare: drumeții pe malurile râului Sesia și Valea Otro sau incursiuni prin satele și cătunele comunității Walser, expediții în Parcul Național Alta Valsesia și ascensiuni dificile pe ghețarii din Monte Rosa sau pe vârfurile munților din jur. „Luni, în prima zi după ce am ajuns în Alagna, am mers pe un traseu de aclimatizare, la Passo Foric, 2432 m. Traseul, de trekking, nu este dificil, dar de pe la 1700 m ne-au potopit ceața și o ploaie torențială care ne-au fost «însoțitori» pe tot traseul, până înapoi, în Alagna. De aceea, deși nu avem probleme în ascensiune, trebuie să fim atenți la pietrele ascuțite și alunecoase și trebuie să urmărim traseul cu mare grijă”, ne-a spus Ramona Dănilă. Marți, grupul de alpiniști români s-a pregătit să urce spre Punta Gnifetti. Hotârârea a fost luată atât de repede pentru că estimările meteo arătau doar două zile însorite și trebuia profitat de acest lucru. Așa cum am aflat de la Călin Dănilă, coordonatorul grupului de alpiniști români, pentru astfel de ascensiuni vremea bună e esențială. Previziunile meteo sunt vitale și nu poți pleca la drum fără să știi cum va fi timpul. Așadar, în prima etapă, cei 8 împătimiți ai escaladelor montane au urcat până la Punta Indren, 3260 m, cu o gondolă și două telecabine. Aici se afla ultima stație de telecabină, inaugurată abia anul trecut. De aici, au pornit spre Refugio Gnifetti, 3674 m, la început pe ghețarul Indren, apoi pe niște pasaje de stâncă cu trepte de lemn și odgoane. Urmează un al doilea ghețar, mai mic, o zonă de stâncă, cu scoabe și coardă și, după două ore de mers, au ajuns la refugiu. “La Gnifetti, lume multă, de toate națiile și vârstele. Ne cazăm la refugiu, mama și cu mine, în timp ce ceilalți din echipă își montează corturile pe zăpadă, în spatele refugiului, printre crevase. Ne întâlnim la un ceai și o ciorbă, stăm de vorbă și culegem informații. Vom pleca a doua zi la ora 5.00 dimineața; toată lumea se va trezi la ora 4.00”, ne-a spus cel mai mic membru al expediției, Daniel Ioan Dănilă. Miercuri dimineața, la ora 4.00, s-a dat deșteptarea. Toată lumea s-a echipat cu haine groase, mănuși, bocanci, colțari, hamuri, coardă, cască, ochelari (vitali pe ghețar) și, după un mic dejun frugal, s-a format echipa pentru urcare. Afară erau cel puțin -10 grade și în întuneric se vedeau zecile de lanterne frontale ale celor care se pregăteau să urce la vârf. După verificarea echipamentului, membrii grupului s-au legat în coardă și au pornit la drum, pe o temperatură cu mult sub -10 grade, curenți puternici de aer și un “cer ca sticla neagră, presărat cu stele”. De la refugiu până la vârf îi aștepta un traseu de aproximativ 5 ore, pe ghețarul Val de Lys, printre crevase și seracuri. “Prima parte a traseului traversează o serie de crevase, pe punți de zăpadă, în care privim cu un nod în gât în timp ce le traversăm; sunt minunate, parcă am fi în Ice Age, dar nu putem să zăbovim, e periculos. Mergem mai departe, răsare soarele, e puțin mai cald și noi ne continuăm ascensiunea pe ghețar. În jurul nostru, numai vârfuri de peste 4000m: Vincent Pyramid, Dufourspitze (cel mai înalt și mai dificil din Monte Rosa), Zumstein și multe altele. Punta Gnifetti, ținta noastră, pe care se află refugiul de la cea mai mare altitudine din Europa, “Capanna Regina Margherita”, este cel mai îndepărtat vârf. Urcăm în ritm susținut, cu mici pauze, legați în coardă. Ne fascinează ghețarii suspendați de mărimea unor blocuri, sculpturile de gheață ascunse în adâncul crevaselor, liniile perfecte, de un albastru azuriu, ce se între-văd în abisul înghețat. Ghețarul pare un uriaș adormit care, din timp în timp, se mișcă în somn și strigă din străfunduri, făcându-te să tresalți și să te uiți în jur speriat de parcă ți-ai cere scuze ca ești acolo și-i tulburi somnul cu urma pașilor tăi”, ne-a povestit Daniel Ioan Dănilă. În sfârșit, după o ascensiune “dureroasă”, de 6 ore, alpiniștii fălticeneni au ajuns la vârf, la refugiul Margherita, situat la 4559 m. După o ședință foto, un popas pentru un ceai este binevenit. “Efectele altitudinii devin mai puternice odată ce intrăm la căldură: amețeală, vertij, o ușoară senzație de greață. Bem un ceai, ne odihnim și o luăm pe drumul de întoarcere; în 3 ore suntem din nou la refugiul Gnifetti, la 3647 m. Ce ușurare! După 9 ore cu colțarii pe ghețar, suntem epuizați; ne cazăm din nou la refugiu, pentru a pleca a doua zi la Punta Indren, să luăm din nou telecabina”, ne-a spus Daniel. Joi, în ziua întoarcerii, o nouă surpriză îi așteaptă pe alpiniști: viscolul zguduie refugiul și ninge de parcă vine Crăciunul. “Parcă nici nu ar fi vară, acolo, jos! Ne facem rucsacurile și pornim pe drumul de în-toarcere. După vreo oră, vântul și ninsoarea încetează și ajungem fără incidente la Punta Indren, de unde luăm telecabina spre Alagna. La revedere, Monte Rosa, și îți mulțumim!”, a mai spus Daniel Dănilă. La doar 13 ani, Daniel Ioan Danilă este unul din cei mai tineri alpiniști din țară și cel mai tânăr din județ. Împreună cu părinții a escaladat aproape toți munții din țară. Pe lângă excursia din acest an, a mai fost în Franța, în Alpi, anul trecut în Italia, în Dolomiți urcând pe cel mai înalt masiv, vârful Marmolada, Punta Penia, de 3.343 m. Daniel este hotărât să continue antrenamentele și, împreună cu părinții, să urce pe cele mai înalte vârfuri din lume. Știe că alpinismul, escalada sportivă și, în general, sporturile practicate la mare înălțime presupun foarte multă atenție, antrenament eficient, cunoașterea unor aspecte teoretice, echipament de bună calitate și o tehnică de cățărare corespunzătoare, dar consideră că este foarte importantă cunoașterea propriilor noastre limite și a posibilităților fizice, ceea ce implică mult antrenament.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: