Capcana

Nu bine a început să călătorească ediția de ieri a ziarului, că o cititoare mi-a și scris, referindu-se la tableta în care făceam câteva observații despre recenta propunere a premierului de a premia prin deduceri fiscale cumpărătorii/ consumatorii de produse și servicii care își dovedesc calitatea prin bonuri fiscale. „Dacă s-ar fi creat acele autentice mecanisme fiscale prin care statul să poate deține controlul eficient eu cred ca nu s-ar fi ajuns în situația de față. Există lacune, există lacune mari în fiscalitatea noastră, atât legislativ, cât și logistic; ne lovim deseori de incompetența unui sistem bolnav care a permis această evaziune. Și nu mă refer la micii meseriași (pe care-i viza, la un moment dat, semnatarul acestor rânduri – n.n.), ci la marii rechini. Care au știut ce fac. O să ne dea guvernul a zecea pâine gratis? Este aceasta o încurajare a consumului?

 

Este aceasta o cale de a relansa economia?”, opina și se întreba cititoarea noastră. Cu „marii rechini” e, într-adevăr, o problemă mare. Și mă întreb dacă nu cumva, în contextul de mai sus, oferta guvernamentală n-ar conține și o capcană nu neapărat pentru „marii rechini”, ci pentru… marii consumatori (posibil, unii dintre ei fiind chiar și rechini). Să spunem, de pildă, că cel care vă scrie ar fi fiind un consumator măricel. Și suficient de naiv ca, după ce în 2010 (an de criză!) și-a cumpărat (cu bon de la casă) un iaht, un Bentley (o fi bun?; că dacă nu, la anul îl schimbă!) și și-a construit încă o vilă (de data asta, la Snagov; reținuse un loc bun de când fusese acolo într-o tabără, după clasa a VII-a), să ducă bonulețele la Fisc (gândesc că merită, deoarece cu cât „târguielile” sunt mai mari, cu atât va fi și premiul mai mare), iar Fiscul să îl ia la întrebări: De unde ai avut, mă, musiu, banii ăștia?!! Însă credeți că rechinii sunt atât de naivi? Nu sunt. De aceea n-au dispărut din Devonian până-n zilele noastre…