„Ce-i drept, mâine-i minciună…, ați vânat țintă nebună” (M.E.)
Era odată ca niciodată…, așa începeau basmele care ne-au fermecat copilăria și ne-au purtat pe meleaguri nemaivăzute, împrietenindu-ne cu cărțile.
Iată că, după atâtea decenii, viața ne pune în relație cu o vreme „ca niciodată” până acum, încât, de-a dreptul uluiți, ne punem întrebarea dacă nu cumva trăim un coșmar.
Această furie a apelor vine peste răul general din gospodăria țării, dar fără să-l spele. Dimpotrivă, parcă vrea să ne facă mai lucizi și mai conștienți că drumul pe care suntem este periculos. Ne amintesc aceste ape tulburi de un elicopter prezidențial, care mai încuraja și mai risipea spaima bieților români. Acum, chiar dacă „aleșii” dispun de elicoptere personale, nu se arată, având dispute politice „pentru bunul mers” al mijloacelor mass-media. Adică „satul arde și…”.
Au fost luați de ape oameni, români iubiți doar în campanii electorale: un baci dorind să-și salveze mioarele, o femeie ducând vacile la pășune, toți dorind să se apere, toți legați de muncă până la sacrificiu.
Suntem un neam blestemat să trăim într-o țară a minciunilor. Mai-marii țării nu ne iubesc, cum nu-și iubesc nici țara, iar „unde dragoste nu e, nimic nu e” (M.P.).
Se minte ca niciodată: scris și oral, direct și senin, fără jenă se încalcă legi și hotărâri, ne mint pe noi și se mint între ei. Se născocesc dovezi și se practică șantajul, se ascultă telefoanele, se regizează flagrante, se practică spălarea de bani și hoția în cel mai sofisticat mod. Mint în plen și-n particular, apoi recunosc, sfidându-ne ca ultimii infractori.
În această mânie a apelor iar vrea Dumnezeu să ne atragă atenția asupra agriculturii, a pământului nostru atât de neglijat în blestemata tranziție. Dacă banii dintr-o singură campanie electorală ar fi fost investiți într-o campanie agricolă de primăvară, alta era situația. În ultimii ani numai de alegeri s-a auzit și de băi de mulțime.
Ca o replică vine, parcă, această baie aducătoare de groază, moarte și sărăcie. Probabil apele își caută marinarul pe care și „Nașul”, și consilierul Lazăroiu îl asemănau cu Moise. În mod greșit: Moise era un om religios care a intrat în posesia celor zece porunci („să-ți iubești aproapele…, să nu furi, să nu ucizi, să nu prea…) pe care le respecta.
Moise a despicat Marea Roșie făcând drum uscat pentru poporul său, pe care l-a condus 40 de ani prin deșert spre Țara Făgăduințelor, de care el n-a beneficiat. Or sub Moise al nostru și chiar sub predecesori doar s-au încălcat poruncile.
Trăim într-o realitate „odată ca niciodată”. Și imaginile din aceste zile ne reamintesc de cea mai crudă dovadă de egoism și indiferență a unui șef de stat față de „supușii săi”.
Pe o faleză însorită într-un dans original (pe un genunchi) înconjurat de femei cu fuste bogate și viu colorate, șeful statului și atunci era străin sufletește de români, care, doar la câteva județe, se luptau în valuri alături de animalele lor, să se salveze de la înec.
Aceste două imagini și avertismentul că „de ce se tem, de aceea nu vor scăpa” ar fi trebuit să fie singurele elemente de propagandă electorală.
Totuși, premierul a fost la Dorohoi, unde un tânăr l-a înfruntat spunându-i că în localitate nu-i niciun loc de muncă și că va urma o revoluție. Doar cu două zile în urmă, premierul anunța disponibilizări, ca și cum ar fi vorbit despre niște obiecte și nu despre oameni. Absurd și demagogic lansa lozinca: „Oricine-i capabil de muncă în această țară trebuie să muncească!” Ne întrebăm: Unde? În ce fabrică? Pe ce șantiere, în ce uzine? În ce institute de cercetări înființate de conducerea țării? În care țară de pe glob tinerii, absolvenții de facultate primesc repartiția direct în șomaj?
Probabil cei buni de muncă sunt îndemnați spre alte zări, de unde, trimițând bani acasă, să contribuie indirect la bugetul țării. Măcar după ce se vor potoli apele, ar trebui ca aleșii să iasă și să vadă doliul din satele și de pe ogoarele altădată înflorite. Dar nu iubesc ei agricultura și omul, iar „unde dragoste nu e, nimic nu e”.
Cu admirație, cu respect și recunoștință pentru toți acei care acordă ajutor concetățenilor noștri
Prof. VIORICA LAVRIC
Gura Humorului
Comentarii