În zilele noastre avem de-a face cu părerea aproape generalizată că tot ceea ce este modern și nou trebuie acceptat fără niciun discernământ ca fiind și bun. Pur și simplu mi-e teamă că noi, românii, ne vom pierde identitatea renunțând la tradițiile străbune sub presiunea „mondialismului”, precum și a „culturii de stradă occidentale”, difuzate neîntrerupt prin programele de televiziune, radio și chiar prin presa scrisă.
Astăzi avem de-a face, în țara noastră, cu o psihoză a schimbării, pe care îmi permit să o numesc schimbare de dragul schimbării, în toate domeniile de activitate, dar mai ales în domeniul învățământului. Schimbarea este impusă prin reforme categorice, de parcă, bieții de noi, până la Revoluție am fi fost un „homo neanderthalis” înapoiat și acum ar trebui să facem eforturi supraomenești dacă am vrea să recuperăm decalajul de evoluție până la homo sapiens, ca să intrăm, în sfârșit, în rândul lumii civilizate, dar mai ales moderne. Trebuie să ne adaptăm din mers la normele europene fără să știm de ce, dar mai ales la ce să ne adaptăm… În sistemul educațional, spre exemplu, s-au schimbat programele școlare, s-au schimbat manualele, s-au schimbat grilele de materii, metodele de predare etc. etc., cu scopul de a avea un învățământ performant, european, de calitate. Din păcate, rezultatele sunt catastrofale. Copiii noștri, elevii, trăiesc buimăciți ritmul galopant al reformelor și mai bine de jumătate dintre cei care termină o facultate nu se pot exprima corect în limba lor maternă, iar despre o brumă de cultură asimilată prin studiu nici nu poate fi vorba. Te doare sufletul când îi vezi pe acești tineri, care s-au născut în familii cu un trecut spiritual de o reală profunzime, își irosesc resursele spirituale într-o cultură nihilistă, de import, total neproductivă, care poate fi rezumată doar în câteva cuvinte: violență, extravaganță, nonconformism, relativizarea valorilor, agresivitate verbală și comportamentală, sexualitate, droguri, satanism.
Omul civilizat și cult pe care l-a propus noul sistem de învățământ devine din ce în ce mai sălbatic, mai agresiv, necioplit și, de ce nu, chiar slab pregătit. Ca o concluzie, mă gândesc că avem de-a face cu un eșec al învățământului modern, dacă nu cumva chiar asta s-a vrut. De ce să aibă românii elite, când e bine să fie toți o apă și-un pământ, o populație fără identitate, fără trecut, o turmă ușor de condus, ușor de manevrat. În fond și la urma urmei, Europa are nevoie de o societate românească de consum, pentru că până acum banul este suprema valoare a Europei moderne.
La ora actuală, la noi în țară se vorbește permanent de tot felul de reforme, care mai de care mai grozave, în toate domeniile de activitate, dar nimeni, absolut nimeni nu vorbește de reforma morală. Fără o reformă morală autentică nu va fi posibilă schimbarea sau, mai bine zis, însănătoșirea societății.
La televizor se dă un volum de informații atât de mare, încât nu-l poți cuprinde în totalitate. La emisiunea „Acces direct” am văzut un caz ieșit din comun, absolut strigător la cer, petrecut la Liceul „Dinu Lipatti” din București. Un elev a fost obligat să plătească unui coleg „taxă de protecție”. Când n-a mai suportat acest bir, s-a destăinuit mamei, care a venit la școală „să negocieze” cu respectivul, explicându-i că fiul ei, colegul lui, n-are salariu. S-a ales cu o lovitură de picior, încât s-a prăbușit în curtea liceului. Bineînțeles, a mers la biroul directorului, unde a fost invitat și elevul cu pricina. Ce părere aveți că aici și în prezența directorului, mama a mai primit un pumn în față. Elevul avea vârsta de 16 ani. No comment!
Sistemul educațional actual este bazat mai mult pe informare și aproape deloc pe formare. Se uită prea ușor că o societate sănătoasă se zidește, se formează cu caractere și nu cu specialiști. Ar trebui să redescoperim cât de importante pentru educație sunt valorile fundamentale ale umanității: omenia, buna cuviință, politețea, generozitatea, devotamentul. Este absolut necesar să învățăm mai întâi cum să fim oameni și apoi cum să ne bucurăm în viață, dar la noi totul este posibil pentru că totul este permis. În aceste condiții, orice remarcă de bun-simț, orice atitudine sănătoasă riscă să devină caz penal și câștigă fără niciun drept de apel cel care are mai mulți bani.
Nu este nevoie să fii mare specialistă ca să-ți dai seama că decăderea învățământului este legată direct și de lipsa de respect a elevilor față de dascălii lor, de educatorii lor. Libertinajul, noua democrație prost înțeleasă le-a anulat autoritatea. Aici ar trebui bătută monedă de către forurile superioare. Fără să vreau, am asistat la o discuție într-un grup de elevi, pe tema: „Ce-ai face dacă ai fi președintele țării?” (era în perioada alegerilor). Cineva a răspuns: „Aș desființa toate școlile”. Au găsit fel de fel de motivații pentru petrecerea timpului liber care de care mai năstrușnice și deloc ortodoxe.
Disprețul față de școală la copii vine în primul rând dintr-o profundă lipsă de motivație. Lipsa unei perspective reale în care să se împlinească efortul lor de a studia îi descurajează. Banul este valoarea supremă a noii societăți moderne; ai bani, ai totul. Studiile nu te ajută să te îmbogățești. Cadrele didactice și, alături de ele, oameni luminați, oameni culți trăiesc cu salarii de mizerie, de pe o zi pe alt și cu nesiguranța zilei de mâine. La polul opus, șmecherii, cei care nu au scrupule, dar au tupeu, se îmbogățesc peste noapte și își permit orice. Sunt copii care au mai mulți bani decât dascălii lor. Și atunci pentru ce să mai învețe? Ca să ajungă muritori de foame? De aceea gândesc că nu lipsa de autoritate a cadrelor didactice în fața elevilor este o problemă, ci mai degrabă lipsa unei motivații reale pentru studiu. Pe aceste probleme ar trebui să se axeze ministerul de resort.
Eu nu am făcut decât să trag un semnal de alarmă, să sun un clopoțel care mi-a călăuzit pașii la catedră timp de peste treizeci și opt de ani și care ar trebui să fie auzit acolo unde trebuie.
Înv. ELENA COVATARU
Comentarii