Trăiește la Horodnicul de Jos Ion Prelipcean – sufletist până la Dumnezeu, profesor de limbă și literatură română (care, cu un an înainte de pensie, a ajuns șomer, neavând catedră). Acest profesor cu excepțională experiență didactică și scriitoricească luptă prin scris, transfigurând prin arta cuvântului realitățile dure din anii comunismului și dezvăluie/demască ororile din penitenciarele comuniste ca generațiile de azi și de mâine să cunoască adevărul și să nu fie uitate acele timpuri grele și victimele sistemului dictatorial românesc din vremurile de prigoană.
La începutul anului trecut i-a apărut romanul Proscrisul, pe la jumătatea anului, încă o carte aparținând literaturii închisorilor, Pe scaunul electric. Ambele romane prezintă viața deținuților politici din timpul lui Dej și al lui Ceaușescu, când se spunea că nu mai există con-damnați politici, dar existau și se făceau execuții în închisori.
Personajul principal al cărții, prezentat numai cu numele mic, Radu, este o persoană autentică, în carne și oase, și trăiește în Horodnic, unde, după 20 de ani, i se destăinuie autorului.
În urma unei bătăi banale, i se întocmește o reclamație calomnioasă cu iz politic, cum că el ar fi denigrat partidul comunist și l-ar fi înjurat pe tovarășul Ceaușescu, în urma căreia este arestat de securitate, bătut la interogatorii, purtat pe la închisori din Suceava, la Jilava, Botoșani, Rahova, Bacău, primind 6 ani și jumătate pedeapsă, din care face jumătate. Dintr-un om apolitic devine o victimă a sistemului judiciar românesc. A fost judecat pe baza unei anonime calomnioase, nu a avut martori, avocați în apărare, a aflat de mărimea pedepsei cu puțin timp înainte de eliberare. Radu evocă pagini zguduitoare din viața sa de deținut. Personajul trăiește dedublat: în prezent și trecut, opunând condițiilor grele de muncă și viață la care era supus gândurile copilăriei și tinereții frumoase și liniștite în satul său, prezentându-ne două lumi paralele, una hidoasă, înjositoare, alta feerică, înălțătoare. Aceste pagini despre moralitatea țăranului și despre bogăția sa sufletească constituie, după părerea mea, unele din cele mai frumoase elogii aduse satului și țăranului român.
Comentarii