Revelionul, în măruntaiele Rarăului

Câțiva împătimiți ai drumețiilor montane au petrecut trecerea dintre ani într-o peșteră. Cu câteva ore înainte de ora zero a zilei de 1 ianuarie 2010, profesorul Călin Dănilă, împreuna cu trei dintre elevii săi, familia și alți prieteni, și-a început urcușul spre mina Rarăului, unde avea de gând să-și petreacă noaptea de Revelion. Traseul urmat a fost prin Dealul Bodea și Izvorul Alb.

 

“După un urcuș de aproximativ 5 ore, cu rucsacii încărcați cu de toate, pe un drum noroios și cu ploaia în spate, am ajuns la mină. Aceasta este o veche exploatare de minereu, situată sub vârful Rarău, având o galerie principală și 4 galerii secundare, din care una deschizându-se spre abruptul Rarăului, o prăpastie adâncă ce părea desprinsă din poveștile cu balauri. Când am ajuns la mină, fiul meu, Daniel, era în culme fericirii, spunând că o să vedem liliecii și o să explorăm mina!”, a spus Ramona Dănilă.
Dorințele lui Daniel au fost îndeplinite, în galeriile secundare liliecii făcându-și somnul de iarnă, visând la muște și la nopți înstelate de vară.
După ce au ajuns la mină, amatorii unui altfel de revelion au început pregătirile de instalare. Băieții au blocat intrarea cu niște bușteni găsiți în mină și cu o folie de polietilenă, pentru a tăia curentul. Ceilalți membri ai grupului au început “amenajarea” interiorului, astfel încât să se simtă confortabil. Au cărat cetină de brad, au instalat izoprenele și sacii de dor-mit, au aprins felinarele care, împreună cu frontalele, au alungat întunericul negru ca de smoală și umbrele din colțuri. “Temperatura în mină era cam de -2 grade (norocul nostru!), dat fiind că nici afară temperatura nu era foarte scăzută. După ce am terminat cu amenajările, am făcut focul în fața minei și am așteptat venirea noului an cu cârnați prăjiți, vin fiert, ceai și multe glume. Toate astea pe lângă fum, dogoreala de la foc, frig în spate și o doză mare de optimism și veselie. După miezul nopții, ne-am băgat în sacii de dormit și ne-am culcat, vegheați, în bezna adâncă, de felinare și de lumina frontalelor”, ne-a spus conducătorul grupului, prof. Călin Dănilă.