DGASPC Suceava are în rezolvare doar 23 de cereri de adopție depuse anul acesta > De la depunerea cererii până la hotărârea judecătorească de încredințare definitivă pot trece ani > Majoritatea părinților adoptivi își doresc micuți cu vârsta până în 3 ani, sănătoși, frumoși… perfecți > Șansele de adopție scad considerabil pentru copiii trecuți de această vârstă și ajung aproape de zero pentru „bruneți” și copiii cu handicap
Adopția unui copil este un act de curaj, dar și unul de supremă dragoste. Trebuie să ți-o dorești cu disperare, dar mai ales să iubești atât de mult copiii, încât să treci peste toate părerile celor din jur care vor să te convingă să nu adopți un copil pentru că „nu știi ce iei” sau pentru că „cine știe ce fel de om zace în el”. De aceea, poate, sunt atât de puține cazuri în Suceava, dar și în toată țara, de adulți care adoptă copii, ei săvârșind o faptă aproape de sfințenie, una care-i salvează pe ei înșiși, dar și pe copilul orfan sau abandonat; își dăruiesc, în cele din urmă, unii altora, o familie.
Anul trecut au fost finalizate prin Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava 31 de adopții, iar de la începutul anului până în prezent, 15. Șase adopții de anul acesta au fost din partea asistenților maternali care aveau deja, de mai mulți ani, copiii în grijă; un minor a fost adoptat de rude, ceilalți de familii străine din județul Suceava. Patru copii de la Suceava au fost adoptați de familii din afara județului. Adopții multe sau puține, vă lăsăm să hotărâți…
Azi cererea, copilul peste câțiva ani
În România, adopția unui copil este o procedură lungă, plină de formalități. Autoritățile susțin că toate se întâmplă pentru binele copilului care, până a ajunge într-o familie, poate aștepta însă ani de zile. Foarte grea este și declararea oficială a abandonului copilului, fie că acesta a fost „uitat” la maternitate sau încredințat deja unui asistent maternal. Chiar de nu-i vizitează cu lunile, unele mamele au din când în când „puseuri” de sentimente materne și refuză să renunțe la copil, deși demult nu mai participă într-un fel sau altul la creșterea lui. Până într-un anumit punct, dreptul părintelui natural rămâne sfânt, iar, în timp ce micuțul s-ar putea dezvolta în grija unei familii adoptive echilibrate și iubitoare, el rămâne la cheremul „puseurilor” sentimentale ale părinților naturali.
Primul pas pentru a putea adopta un copil este depunerea unei cereri de adopție la DGASPC, după care încep „testele” și obținerea atestatului de adoptator, care nu sunt o treabă simplă deloc. Părintele trebuie să fie cu cel puțin 18 ani mai mare decât micuțul pe care-l dorește și trebuie să îndeplinească o mulțime de criterii ce-l fac să fie ”corespunzător” obținerii atestatului și, implicit, a calității de părinte adoptiv. Procedurile sunt lungi, în primul rând pentru că așa cere Legea adopțiilor în România, dar și pentru că părinții doresc un anume fel de copil.
O mare problemă o reprezintă în acest sens faptul că majoritatea caută „copilul perfect”: de regulă, în vârstă de până la 2 maxim 3 ani, să fie fetiță, blondă, ochi albaștri, cu zulufi și funde în păr sau cu… o altă fizionomie de copil considerat perfect de familia în care ar urma să intre.
Când alegi cu inima, există și minuni
Comanda e una, realitatea „pieții” e alta însă. Copiii „adoptabili” din județul Suceava sunt și de peste 3 ani, și băieți, și bruneți, chiar foarte bruneți, departe de imaginea sugarilor de pe cutiile cu lapte praf, sunt și copii nu foarte sănătoși, cu handicapuri fizice și mentale, foarte mulți cu șanse slabe de a fi adoptați.
De aceea, jos pălăria pentru cei câțiva părinți adoptivi (pentru că s-au întâmplat astfel de minuni!) care au luat să crească minori cu handicap. Părinți adoptivi pentru care a existat un singur criteriu de alegere. „Au ales cu inima”, a fost părerea Nicoletei Daneliuc, director în cadrul DGASPC Suceava.
La Protecția Copilului sunt depuse în acest moment doar 23 de cereri de adopție. Toate sunt mesajele unor potențiali părinți adoptivi care așteaptă să vină de undeva copilul visat sau care îl au deja în casă, încredințat, deocamdată de probă.
Comentarii