Textul de astăzi mi-a fost inspirat de un soi de dispută pe tema formulelor de adresare, impuse de etichetă. În altă ordine de idei, mi-am amintit de o datorie pe care o am față de Schaffer Eliezer din Haifa, Israel. Nu am să-i spun ,,domnul” Schaffer. Nu pentru că n-ar merita. Motivul îl veți vedea în cele ce urmează. Schaffer Eliezer mi-a găsit câteva articole pe internet, apoi a descoperit blogul meu, unde aveam și o dresă de e-mail.
Mi-a scris apoi, întrebându-mă despre sursa care a stat la baza unui articol despre evreii din Rădăuți, intitulat ,,Roata norocului”. Știam că documentele există pe undeva prin micul meu apartament dar, negăsindu-le, am întârziat nepoliticos cu răspunsul. Așa se face că au trecut mai bine de șase luni de la primul schimb de amabilități pe internet și eu tot nu am dezlegat curiozitatea interlocutorului meu. Pe la sfârșitul lunii iunie, Schaffer Eliezer a venit la Rădăuți și m-a căutat și pe mine. Am aflat că a plecat de aici în urmă cu 50 de ani. Aș fi vrut să stau mai mult de vorbă cu musafirul. Nu mai știu ce treburi, banale de altfel, nu-mi dădeau însă răgazul de a-l ispiti, cum se spune. Așa că nu a avut vreme decât să-mi spună că a plecat la 13 ani și nu-și mai amintește mare lucru despre Rădăuțiul de atunci. Își dorea cu ardoare să afle date despre strămoși, găsise mormântul străbunicului, fusese chiar și la arhivele sucevene. Își dorea foarte mult să vadă Cernăuțiul, dar vacanța scurtă nu-i mai permitea. Ceea ce m-a frapat cu siguranță, încât mi-am arcuit sprâncenele ca o pisică la pândă, a fost că de prima dată mi s-a adresat cu ,,tu”. Văzând că eu insist să-i spun ,,dumneavoastră”, mi-a explicat scurt: ,,La noi, în Israel, numai lui Dumnezeu îi spunem dumneavoastră, atunci când ne rugăm!”. Sigur, era o chestiune de mentalitate, dar și o învățătură pentru mine. Una dintre acele pilde care te duc imediat cu mintea la infatuarea omului, la micimea acestuia. De fapt, numai lui Dumnezeu ar trebui să-i spunem dumneavoastră… Acesta este un mare dar și sublim adevăr!
Cred că în timpul dialogului am început să vorbim despre criza din România și atunci vizitatorul mi-a replicat: ,,Voi nu știți decât să vă plângeți. La voi e rău? Știți voi ce înseamnă să explodeze o bombă la câteva sute de metri apropiere? Știți voi ce înseamnă să tremuri mereu pentru viața ta?”.
Fără îndoială, Schaffer Eliezer este un om interesant, cu care ar fi meritat să stau de vorbă îndelung. Vom sta poate altădată, poate nu e totul pierdut. La plecare, mi-a spus că scrierile mele seamănă cumva cu o celebră carte evreiască, în care se simt pe rând entuziasmul, revolta și resemnarea. ,,Ceva revoltă ar mai exista în tine, dar văd mai multă resemnare”, a încheiat, provocându-mi oarecum uimirea.
Acum mi-am achitat datoria morală de a încorseta în cuvinte o întâlnire, care s-a petrecut cu voia Dumneavoastră, Doamne Dumnezeule! Nu-i așa, Eli Schaffer?
Comentarii