Nu știu ce să înțeleg din surprinzătoarea intenție a Guvernului de a permite funcționarilor publici să lucreze și în sectorul privat. Ar putea fi vorba de o îngăduință care să acopere nevoi salariale imposibil de asigurat – cel puțin acum – de către stat. Lucrează omul după program, de exemplu, contabilitate. Dar el este ceva șef finanțist dimineața. Are deja o firmă de contabilitate, nu prea știe nimeni că e a lui. Știe însă unul căruia îi ține contabilitatea și mai-mai să iasă scandal. (Vine într-o zi control la acesta și omul face ochii mari: cum, adică, șeful controlorilor se… autocontrolează?! Uite că da, ba chiar se propune și amenda.
Furios, privatul îl sună pe șeful controlorilor: „Știți? Adică sigur nu știți, dar vă spun eu acum: eu am cam înregistrat video niște chestiuni. Ați vrea să le dau la vreo televiziune?… Controlul s-a retras discret, lăsând lucrurile așa cum le găsise). Evident, nu a mai ieșit scandal. S-ar putea ca asta să se dorească: funcționarii să se ocupe de afaceri la vedere. Adică de ce să lucrez pentru un oarecare privat, pot lucra chiar pentru mine?!…
Glumă, neglumă, se poate ajunge aici. Că unii funcționari publici au afaceri bine pitite, nu e glumă. Ar trebui așadar să nu se glumească cu deschiderea acestei cutii a Pandorei. Că atunci bieții funcționari (unii dintre ei, nu dorim să exagerăm) vor putea spune calm și răspicat: „Statul suntem noi”.




























Comentarii