Nimic nou sub soare. Nuțu vizitează Roma. Și Roma e la locul ei. Și Columna. Și Colosseum-ul. Și…ce mai este. Nuțu e istoric și, cumva, asta ar fi stipulat în chiar statul lui de funcțiuni. E soare, e cald. E Roma. Și Nuțu, nițel Cârțan-bade, și-a dorit toată viața să vază, live, Columna. Baremi Columna. Și, iată: o vede! Să pipăi și să urli. Și pre când, în lenevoasă visare, Nuțu savurează și contemplează Istorie pe pită, aude glas neaoș în vecinătate. Într-o galerie a unui șantier deschis și megieș, Nuțu aude, și aci, voce de român: Ioaane, dă cărămida aia mai acana ! Nuțu e mulțumit! Și străbuneii de pe columnă. După 2000 de ani, strănepoții îs și ei pe-aproapelea. Și fac și ei istorie. Tot români și, leit ălor de pe columnă, tot pe post de slugi, de robi la mai-marii și la mai-tarii lumii. Ce chestie ! Ce drăcie cu pălărie ! Nimic nou sub soare: sclavi atunci – sclavi și-n ziua de astăzi! C-așa-i românu, ’tu-i neamu’ nevoii! Toot cu robia. Nu prea are el șansă în istorie, istorie bleagă. Și parcă mereu piezișă pentru el.
Dumitru BRĂDĂȚAN
Ș-atunci – și-acu, viu și eu, cu nițel naft și cu niscai cherosen , să mai pui peste foc și așa încins… Obișnuit, istoria e un carusel ticsit pasional cu eșecuri, un cumul de ratări. Și fiștecare actor (actant, interpret, protagonist, erou) intră și iese din ea, după steaua, crucea și pocinogul lui. Ieri sclavi – azi, așijderea. După ‘89, leit ca înainte de colectivizare. Satele s-au sărăcit de floarea cea vestită și harnică plecată să hămălească la oraș, pt. câțiva firfirici, numa’ să scape de râia de Colectiv. Iar astăzi ?! Păi astăzi, tot așijderea. Doar că șantierele patriei de prin cele orașe și-au primenit, între timp, toponimele și se cheamă ele cum se cheamă: Israel, Canada, Spania, Portugalia, Italia…de-alde astea. Ce chestie! , ’tu-i neamu’ nevoii!(sudalma predilectă a lui Mihăiță Eminovici). Că tot fu, mai ieri, ziulica lui. Dă moarte…
Comentarii