Tutunul – drogul care ucide încet și sigur

În fiecare an începând cu 1987, ziua de 31 mai a fost decretată „Ziua mondială fără tutun”. Tutunul a fost adus în Europa de Cristofor Columb la întoarcerea din Lumea Nouă. Amerindienii din America de Sud și America de Nord fumau tutunul în pipe și îl foloseau ca extract concentrat la otrăvirea vârfului săgeților. Indigenii îl cultivau în insulele Tobago (Antilele Mici), incașii și aztecii îl fumau zilnic și la marile sărbători religioase.

 

Către mijlocul secolului al XVI-lea, tutunul este aclimatizat în Portugalia, iar ambasadorul Franței la Lisabona trimite Caterinei de Medici 1500 de frunze de tutun tocate, menționând proprietatea acestuia de a calma migrenele. În 1690, extractul apos de tutun se folosea ca insecticid la stropirea pomilor. Treptat, obiceiul fumatului se răspândește, tutunul fiind folosit în cantități din ce în ce mai mari. În 1735, botanistul Linne folosește termenul de nicotină, iar în 1828 nicotina este izolată din extractul de tutun, sinteza sa industrială realizându-se abia în 1913. Nicotina este un toxic puternic și cu acțiune rapidă. Efectul final al intoxicației este acțiunea depresivă și paralizantă. Nicotina are acțiune stimulantă asupra unei substanțe din sistemul nervos central, dopamina, acțiune similară cu a cocainei și heroinei. Dopamina determină senzația de plăcere, ceea ce explică parțial dependența de nicotină. Rolul cancerigen al tutunului este complex. Cercetările au demonstrat că nicotina împiedică moartea programată a celulelor, formă de distrugere a anumitor celule moarte sau alterate structural. Aceste celule mutante, prin înmulțire anarhică, determină dezvoltarea tumorilor. Nicotina este excitant al sistemului nervos central și periferic. Astfel, determină voma, scade diureza, crește activitatea motorie intestinală, crește ritmul cardiac, crește tensiunea arterială, determină creșterea glicemiei. Efectele negative ale nicotinei se manifestă la nivelul întregului organism, generând afecțiuni precum: cancer pulmonar, cancer laringian, astm, hipertensiune arterială, cancer esofagian, ulcer gastric și duodenal, cancer de colon, cancer renal, cancer vezical, cancer de prostată. Aspectul unui fumător este neplăcut: pielea se îngălbenește, dinții se pătează, mi-rosul emanat din gură și mi-rosul transpirației sunt neplăcute, ochii sunt iritați. Dependența de nicotină are mai multe aspecte: comportamentală și socială, psihică și fizică. Dependența de nicotină trebuie tratată ca o boală cronică, care pentru a fi explicată trebuie avute în vedere multe aspecte genetice, farmacologice, de mediu. Întreruperea bruscă a fumatului duce la fenomenul de sevraj, cu toate consecințele: nevoia presantă de a fuma, anxietate, iritabilitate, enervare, deprimare sau depresie, creșterea apetitului (nicotina inhibă pofta de mâncare) care duce la îngrășare. Soluția rezolvării acestor neplăceri constă în folosirea unor substanțe de substituție la indicația medicului, consiliere psihologică și o bună cunoaștere, prin informare corectă, a multiplelor efecte negative ale tutunului. În ultima vreme se constată cu îngrijorare o creștere a procentului de fumători în rândul tineretului. Numeroase programe educaționale de prevenire a fumatului au concluzionat că vârsta medie de începere a fumatului este în jurul a 13 ani. Decizia de a fuma decurge dintr-un complex de factori care includ atitudinea, normele sociale, presiunea socială și convingerile despre propria persoană. Influența mass-media poate fi uneori hotărâtoare. Tinerii și mai ales tinerele asociază de multe ori fumatul cu imaginea favorabila indusă de reclamele la țigarete, ceea ce a dus la creșterea procentului de tineri fumători. Unele obiceiuri nesănătoase, cum ar fi consumul de alcool, droguri, fumatul maternal, unele tulburări psihice, absența activităților sportive, timpul excesiv petrecut în fața computerului, precipită inițierea fumatului. Inițierea fumatului la tineri trebuie percepută într-un context de factori specifici psihologiei adolescentine. Tinerii doresc să pară cât mai maturi, sunt animați de sentimente de revoltă față de adulți, doresc să-și câștige un statut „onorabil” în grupul de amici, precum și nevoia de a experimenta ceva nou, de a fi la modă, de a face ce fac adulții. Toate acestea converg către semnificația falică a țigării care conferă statutul de „bărbat sau femeie matură”, siguranța de sine și mascarea unei stări emoționale, adolescentul având impresia că la „adăpostul” fumului de țigară este mai convingător, mai puternic. Fumătorul își pune problema renunțării la fumat abia după 10-20 de ani. Literatura de specialitate arată ca sigură îmbolnăvirea fumătorului în a doua jumătate a vieții de boli foarte grave care scurtează viața și micșorează gradul de confort al existenței. După toată această pledoarie e momentul să ne punem întrebări, oricât de mare ar fi plăcerea și efectul stimulativ al fumatului asupra activității intelectuale, efect de altfel înșelător și de scurtă durată: merită să ne riscăm sănătatea și să ne expunem unei dependențe fizice și psiho-comportamentale comparabilă cu aceea cauzată de droguri de talia heroinei? Sau să introducem în corp substanțe mortale comparabile cu cele folosite de naziști în camerele de gazare? Sigur și documentat este că “Tutunul ucide încet și sigur!” Dr. IRINA BADRAJAN, medic primar medicină generală, medic de familie