Bogdănești, vatră de ortodoxie

După mult așteptatele ploi, care au binecuvântat pământul însetat chiar și sâmbătă noaptea, duminică dimineața, pe 31 mai, a apărut soarele, astrul zilei revărsându-și lumina caldă și asupra comunei Bogdănești. Acolo unde urma să fie sfințit, în pace, liniște și bucurie, Paraclisul Sfântului Ștefan cel Mare de la Biserica „Sfinții Voievozi”. În așteptarea Î.P.S. Pimen, arhi-episcopul Sucevei și Rădăuților, sute de bogdăneșteni și credincioși de toate vârstele din alte localități îmbrăcați în straie de sărbătoare au umplut curtea sfântului locaș.

 

Înaltul ierarh a fost întâmpinat de un grup de călăreți, care i-au flancat mașina până la poarta bisericii, unde, mai întâi, în calitate de gazdă, parohul locului, preotul Florentin Loghionoaia, i s-a închinat și i-a urat bun sosit, la fel ca și părintele Gheorghe Brădățanu, vicarul administrativ al arhiepiscopiei, părintele Constantin Patrolea, protoiereul de Fălticeni, părintele arhimandrit Mihail, starețul Mănăstirii Râșca, părintele Gheorghe Loghinoaia de la Mănăstirea Bogdănești, precum și alți preoți cu har de la Dumnezeu. A urmat primul moment din programul manifestărilor zilei, și anume cinstirea eroilor și veteranilor din Bogdănești, care au luptat cu vitejie pentru apărarea străbunului pământ al patriei. Jandarmeria Fălticeni a prezentat garda de onoare și, pe acordurile Imnului de stat, „Deșteaptă-te, române”, Î.P.S. Pimen, reprezentanți ai Jandarmeriei Fălticeni și primarul co-munei au depus coroane de flori la monumentul eroilor, aflat în fața bisericii. Ulterior, Î.P.S. Pimen a spus despre cei ce s-au jertfit pentru dăinuirea și continuitatea neamului românesc: „Viața creștină românească este mult mai cuprinzătoare. Prin cinstirea în mod deosebit a eroilor de aici, la sosirea mea, am adus cinstirea cuvenită tuturor eroilor neamului acesta, sfinții noștri naționali. Ei nu sunt canonizați, dar noi îi cinstim, mai ales la ziua Înălțării Domnului nostru Iisus Hristos”. După scurtul ceremonial de la monumentul eroilor, Înaltul ierarh a depus, în Biserica „Sfinții Voievozi”, medalionul cu sfintele moaște ale Sf. Mc. Gheorghe, Sf. Mc. Haralambie și Sf. Mc. Ioan cel Nou, medalion adus de la Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Rădășeni. Evenimentul central al zilei de 31 mai l-a constituit slujba de sfințire a paraclisului închinat Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, săvârșită de Înalt Prea Sfințitul arhiepiscop Pimen, împreună cu un numeros sobor de preoți. Corul Școlii de Jandarmi Făl-ticeni, condus de preotul Cătălin Simion, a înfrumusețat slujba de sfințire și Sfânta Li-turghie prin intonarea cântărilor specifice. Emoționant a fost momentul de la sfârșitul slujbei, când părintele paroh Florentin Loghinoaia l-a rugat pe Înaltul ierarh să primească o icoană închinată Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. În cuvântul de învățătură adresat credincioșilor prezenți, Î.P.S. Pimen s-a referit (și) la cele două locașe de cult, Biserica „Sf. Voievozi” și paraclisul atunci sfințit: „Aceasta este viața noastră creștină ortodoxă. Sfintele biserici le împodobim cu sfintele icoane. Frumusețea unei icoane este dată nu de frumusețea sfântului, ci de frumusețea sufletului și a vieții sale, pe care o vedem, o citim privind icoana. Biserica acesta (paraclisul) a fost pictată de părinții Daniel și Gabriel. I-am spus părintelui paroh că este foarte frumos pictată, mai ales în Sfântul Altar. Iată și biserica făcută de moșii și strămoșii dv., e simplă la înfățișare, însă este făcută cu jertfă și e casa lui Dumnezeu. Astăzi este ispita, care ne paște pe toți, să o dăm jos și să facem alta mai mare. N-aș dărâma-o niciodată. E simplă, e mică, însă oamenii buni încap și într-o coajă de nucă. Locul acesta este locul unde ne cinstim eroii, unde venim și ne împărtășim, unde se vine și se aduce ceva jertfă pentru cei săraci. Este locul unde a slujit părintele Gheorghe Loghinoaia, tatăl părintelui duhovnicesc al dv. Ce loc minunat! Și iată, această construcție, cu sfinte icoane, și pe dinăuntru, și pe dinafară, închinată Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Este un loc cu totul deosebit”. Despre semnificația acestui mare eveniment duhovnicesc pentru toți cei prezenți, fie localnici, fie din așezările din preaj-mă, a vorbit și părintele paroh Florentin Loghinoaia: «Ziua de 31 mai 2009 reprezintă pentru locuitorii din Bogdănești un ma-re eveniment spiritual, care va rămâne mult timp în memoria colectivă, pentru că a avut loc slujba de sfințire a Paraclisului Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, oficiată de Î.P.S. Pimen, arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, în fruntea unui distins sobor de preoți și diaconi. Paraclisul închinat Sfântului Voievod este o lucrare alăturată bisericii și începută la 30 mai 2003, cu binecuvântarea Î.P.S. Pimen, care, la 29 mai 2005, a sfințit și cele două cruci, înălțate deasupra altarului și turnului paraclisului. Această construcție s-a ridicat pe locul vechii case de prăznuire (din scândură de brad acoperită cu azbest) a Bi-sericii „Sf. Voievozi”. Zidirea se întinde pe o lungime de 51 de metri, integrându-se, prin arhitectură, pictura exterioară și măiestria lucrării în lemn a cerdacului și turnului, în ansamblul istoric al Bisericii de lemn „Sfinții Voievozi”. Cele două locașuri alăturate nu se exclud, ci se completează în mod armonios unul pe celălalt. Planul de construcție cuprinde paraclisul, cu altar și naos, despărțite de o frumoasă catapeteasmă lucrată în lemn de stejar de meșterii din părțile Neamțului și pictată de frații preoți Daniel și Gabriel Ciofu, aceiași care au zugrăvit și pereții paraclisului roată-mprejur. Două scene sunt de o mare profunzime: Cavalcada apărătorilor Ortodoxiei și Adormirea Sfântului Ștefan cel Mare. (La ieșirea din paraclis sunt redate chipurile Î.P.S. Pimen, în partea dreaptă a ușii, și preotului Flo-rentin Loghinoaia, în partea stângă – n.r.). Pronaosul Paracli-sului, de asemenea pictat, are și utilitate socială, aici fiind ofe-rită, din partea credincioșilor parohiei, hrană săptămânală pen-tru circa 200 de persoane. Activitatea socială dispune de dotările necesare bunei îndepliniri a acestei străduințe (bucătărie, apă curentă, încălzire centrală), urmând ca în perioada următoare să fie amenajate spații pentru internarea celor ce au trebuință». De menționat este faptul că, exceptând catapeteasma și pictura, toată lucrarea este realizată de meșteri locali, din Bogdănești, sub atenta îndrumare a preotului paroh. Dar preotul nu poate face nimic fără ajutorul oamenilor. În rândul ctitorilor, alături de cei care au lucrat la acest altar, sunt pomeniți toți cei care au dăruit, din munca și puținul lor, din localitate sau din străinătate, fii ai satului plecați pe alte meleaguri, pentru această zidire. Adică pentru cumpărarea de materiale de construcție, pentru tâmplărie, pentru catapeteasmă, pentru pictură, pentru candele, pentru veșmintele sfintei mese a altarului, pentru utilitățile sociale, pentru orice a avut trebuință această osteneală. Și a avut trebuință de multe. Ca un semn de mulțumire, pentru toți aceștia, părintele Florentin Loghinoaia a alcătuit Cartea ctitorilor paraclisului, pe care Înalt Prea Sfințitul Pimen a așezat-o și pecetluit-o, alături de actul de sfințire și moaștele sfinților, la temelia Sfintei Mese a altarului. «Evenimentul sfințirii Paraclisului Sfântului Ștefan cel Mare de la Bogdănești – ne spunea pr. prof. dr. Florentin Loghinoaia – a fost încununat de dragostea părintelui Petru Irimescu de la Rădășeni, care, cu binecuvântarea Î.P.S. Pimen, a încuviințat pelerinajul sfintelor moaște ale Sf. Mc. Gheorghe, Sf. Mc. Haralambie și Sf. Mc. Ioan cel Nou, sfinte moaște ce se află, din anul 1921, la Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel”. Nu întâmplător, în ziua Înălțării Domnului la cer, când creștinii ortodocși români îi cinstesc și pe eroii neamului, am început acest pelerinaj de cinstire a sfinților martiri. Eroii s-au jertfit pentru apărarea țării, martirii pentru credința în Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Pentru români, între eroi și martiri există o legătură desăvârșită. Eroii neamului nu-și apărau numai glia, ci și legea creștinească. Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt își îmbărbăta oș-tenii ridicând spre cer flamura Sfântului Gheorghe. La Bogdănești, satul voievodului Bogdan, la slujba de sfințire a Paraclisului Sfântului Ștefan cel Mare au fost aduse moaștele Sf. Mucenic Gheorghe. Este o legătură duhovnicească realizată peste veacuri». Conform tradiției locale, numele de Bogdănești vine de la Bogdan I Întemeietorul, ca-re, în perioada 1359-1365, împreună cu Maria, doamna sa, zidește aici o mănăstire – Bogdana, schitul Bogdănești sau Bogoslovul –, pentru a servi drept biserică: Pe la anii 1343-1365, un Bogdan Vodă, poate cel dintâi cu acest nume, se întoarce din bejenie de la Maramureș, înconjurat de moldoveni și cler, se stabilește în târgul Baia, se face proprietar pe moșia cu satul Bogdănești și, în memoria descălecării lui, clădește biserica Mănăstirii Bogdănești, pe numele lui, biserica cu hramul Sfântul Neculai. Timp de 150 de ani, firava construcție din lemn a rezistat curgerii timpului și atacatorilor, pentru ca, în 1510, să fie distrusă din temelii de tătari. Între 1511-1512, o mână de călugări vor să o refacă, tot pe vechiul loc, cu sprijinul lui Bogdan al III-lea, fiul lui Ștefan cel Mare. Strădania lor nu izbândește, dar, în anul 1542, Petru Rareș va strămuta vechiul așezământ, întemeind Mănăstirea Râșca. Documentele istorice mai menționează, în sec. al XVII-lea, câteva încercări de revigorare a vieții monahale pe locul ctitoriei voievodului Bogdan, dar și acestea sunt de scurtă durată. Pentru reluarea vieții monahale la Bogdănești, la 20 iulie 1994, de sărbătoarea Sfântului prooroc Ilie Tezviteanul, Prea Sfințitul episcop Gherasim Putneanul (cu locul nașterii în Bogdănești), în fruntea unui sobor de preoți, printre care îl găsim și pe inițiatorul și ctitorul principal al noului locaș, preotul Gheorghe Loghinoaia, sfințește piatra de temelie a noii mănăstiri, urmașa celei ctitorite de voievodul Bogdan Întemeietorul. De atunci și până în prezent, piatra și cimentul au prins viață în formele noii biserici, care se vrea un altar închinat voievo-dului descălecat din Maramu-reș. Lucrarea de zidire a noii mă-năstiri a fost sfințită la 7 mai 2006, de către P.S. Ioan Sălăjan, episcop de Harghita și Covasna. În jurul bisericii, a luat ființă A-șezământul creștin filantropic „Acoperământul Maicii Domnu-lui”, ca operă filantropică a creș-tinilor ortodocși din Bogdă-nești și a preotului Gheorghe Loghinoaia. Aici își găsesc adăpost, hrană și odihna rugăciunii creștini fără posibilități materiale de întreținere. În prezent Așezământul oferă, în măsura posibilităților, adăpost și hrană pentru 80 de nevoiași. Dar și istoria Bisericii „Sf. Voievozi” este bogată. Din Marele Dicționar Geografic al României, apărut în 1898, și din Dicțio-narul Geografic al Județului Suceava, de Serafim Ionescu, aflăm că Bogdănești este un sat al cărui nume și-l trage de la Bogdan IV Încrucișatul, care ar fi fost proprietarul moșiei și în timpul căruia ar fi început satul. În descrierea satului de la 1898 se menționează: Are o biserică de lemn cu patronul Sfinților Voievozi zidită de locuitorii satului, deservită de doi preoți și de doi cântăreți și împroprietărită cu 25 fălci teren de cultură. O școală mixtă, înființată de stat la 1858, cu un învățător și frecventată de 56 de școlari. Cea mai veche datare apare pe un Octoih al bisericii, tipărit la Râmnic în 1776, cu însemnarea: “În văleat 7287 (1779) să se știe că această sfântă carte au cumpărat Dorofteiu Solcanu și cu feciorii dumisale… Și s-a așezat în biserică în satul Bogdănești, să fie în vecia veacului. Amin”. Există și alte însemnări refe-ritoare la acest sfânt locaș. Pe clopotul mijlociu al bisericii se descifrează: “Simion, ani de la Iisus Hristos 1783”. Pe la 1836, preotul Solcanu dăruia bisericii un Octoih mare, iar un pomelnic de lemn, pictat, datează din anul 1845. Cea mai veche însemnare fiind din 1779, se poate deduce că biserica a fost ridicată în acel an sau, a doua variantă, cartea este donată după ridicarea bisericii. Neexistând alte date, se consideră că prima atestare documentară a Bisericii „Sfinții Voievozi” este din anul 1779. Sfântul locaș a fost înălțat pe malul pârâului Bogdăneasa, inițial mult mai la est față de poziția actuală. Din cauza alune-cării malurilor, biserica a fost mutată, prin demontare, în interi-orul cimitirului, în perioada 1803-1805, pentru ca în anul 1904, să se facă a doua mutare, fără a fi demontată. A fost trasă de pa-tru perechi de boi peste grinzile de brad unse cu untură de porc, într-o zi călduroasă de vară. În anii 1872 și 1911, biserica a fost re-parată, pentru ca în anul 1912, construcției să i se adauge, odată cu ridicarea pridvorului, și un turn clopotniță. În anul 1936, diaco-niconul, situat la sudul altarului, este dublat de un veșmântar. Deși a suferit multe modificări în cei peste 230 de ani de e-xistență, biserica păstrează planul inițial, de cruce, folosit de meșterii satului, cu abside poligonale și bolțile originale, astăzi tencuite. Inițial, planul bisericii a cuprins trei împărțiri: altar, naos și pronaos, adăugându-i-se apoi și pridvorul. Altarul este de formă pentagonală, despărțit de naos prin catapeteasmă, care, amplasată înspre naos, a dus la realizarea celor două anexe de formă pătrată: proscomidiarul, în partea de nord, și diaco-niconul, în partea de sud a altarului. La exterior, pereții bisericii, ridicați din bârne de brad cioplite și îmbinate în „coadă de rân-dunică”, au fost placați cu scânduri, înainte de al Doilea Război Mondial (și astăzi se mai disting urmele lăsate de un proiectil, care a explodat în apropierea absidei altarului, în partea de nord). Acoperișul, cu panta joasă, este învelit cu tablă și are o streașină îngustă, înfundată cu scânduri. Pictura este de dată relativ recentă. Anul 1936 este și cel al restaurării singurului registru de pictură de pe pereții bisericii, pictură care, după o inscripție, se pare că a fost executată în 1914. „Cei peste 230 de ani de atestare documentară a bisericii de lemn Sfinții Voievozi – sublinia pr. prof. dr. Florentin Loghinoaia – o îndreptățesc să fie așezată printre monumentele arhitecturale în lemn realizate de meșterul moldovean de-a lungul istoriei neamului nostru ortodox, biserica necesitând acum lucrări de restaurare și conservare, pentru a nu se pierde cea mai veche construcție de lemn, încă funcțională, de pe valea Râșcăi”.