Visul și mocănița

Orașul Suceava s-a schimbat radical. Mai întâi, primăria a început să vegheze foarte atent asupra modului de acordare a autorizațiilor de construcție, dar și cum se realizează acestea. Nu se mai întâmplă să se ridice clădiri pe orice petic de teren revendicat de proprietari, nas în nas cu o altă construcție mai veche, după modelul geam în geam, acoperiș în acoperiș.

 

Încet, încet, orașul începe să aibă o linie arhitectonică omogenă și tipică zonei. Nu mai vezi partere de blocuri schimonosite prin diverse mici construcții, ieșind în evidență dizgrațios pe trotuare, care se potrivesc ca nuca-n perete cu restul. Paleta coloristică a fațadelor blocurilor reabilitate a intrat și ea în linia normală a aceleiași game, ca în orice oraș european civilizat, nu ne mai înnebunesc ochii culorile prea tari, prea stridente sau prea anoste precum galben-căcăniu, verde-racateț sau gri-piatră vânătă…, aruncate talmeș-balmeș pe aceeași stradă. Nu ne mai stâlcim to-curile pe aleile de la blocuri, care arătau ca după bombardament, nu ne mai împiedicăm pe trotuare de zecile de mașini parcate acolo chiar sub ochi Poliției Rutiere. Nu vă agitați, n-am orbul găinilor, cele de mai sus reprezintă doar visul anonim al oricărui cetățean al urbei noastre. Că despre realitate, nici nu poate fi vorba, nu-i așa? Dacă ar fi ea, realitatea, așa cum am povestit, tocmai bine s-ar nimeri să ne plim-băm prin centrul Sucevei cu mocănița, că am avea ce admira. Neregretând că s-au cheltuit inutil nișe bani pentru un moft. Fin’că nu de mofturi avem acum nevoie. Dar, cine știe, în timpul plimbării inaugurale cu mocănița, edilii noștri, politicienii, oamenii de bine, vor vedea mai clar realitatea din oraș. Pentru asta ar fi musai nevoie să lărgească traseul mocăniței, să circule prin tot orașul, ca să se vadă mai bine ce n-au văzut ei de 5 legislaturi încoace…