Chiar dacă președintele, lepădând cizmele de cauciuc, a dat, mai săptămâna trecută, o fugă până la Roma, ca să nu se zică că primul om din stat nu are grijă de supușii lui, problema țiganilor, căci despre ei va fi vorba, n-a mai trezit niciun fel de interes în opinia românească, așa cum se întâmplase când guvernul italian al lui Berlusconi luase măsura de a-i amprenta pe țiganii itineranți din România, stabiliți în tabere pe lângă marile orașe din Italia, dovadă clară că amprenta apelor dezlănțuite pe Prut, Siret și Suceava s-a imprimat prea adânc în conștiința românească.
Nu se poate spune că poziția președintelui nostru n-a fost una corectă și de interes, recunoscând că România n-a putut să-i integreze pe țiganii itineranți, fiind de acord cu aplicarea legii pentru țiganii infractori. Totuși, nu pot să-mi ascund nedumerirea și satisfacția că s-a aruncat pisica în ograda italienilor : spălați-vă pe cap cu toți emigranții, inclusiv cu țiganii de la noi, din moment ce ani de zile ați luat jar cu gura despre drepturile omului în țările din estul Europei. Cu ceva timp în urmă, când nici nu se bănuia că țările foste comuniste vor face parte din conglomeratul numit Uniunea Europeană, diriguitorii apuseni credeau că vor avea drept slugi numai savanți, doctori în științe, cercetători, medici, inventatori, ingineri, profesori, toți atrași de raiul apusean democratic și prosper. Din moment ce s-a declarat Europa – parte din ea – ca spațiu comun, e de prisos să se aplice măsuri discriminatorii asupra unor indivizi – între care și țiganii din România – cărora nu le pasă de ordine, lege, respectul normelor de conviețuire, dar fac mare caz de drepturi. Și nu cer decât drepturi, pentru că în propaganda făcută prin toate mijloacele, zi de zi, nu s-a vorbit de obligații, situație care a prins atât de mult, încât este greu acum să impui ordine numai cu duhul blândeții. Când guvernul Berlusconi a propus înregistrarea și amprentarea țiganilor itineranți și a altora, opinia publică de la noi și din Europa a luat foc, folosind cu și fără îndreptățire, cele mai grele și mai grave aprecieri la adresa Italiei, guvernului și, în special, a premierului Berlusconi. Absolutizând drepturile comunitarilor la demnitate, păstrarea identității, a culturii proprii (a se descrie că noțiunea de cultură se folosește și când nu trebuie), toți cei care au luat poziție critică față de intenția de amprentare a țiganilor din tabere, nu și-au pus niciun moment o întrebare simplă: cum se pot împăca ignoranța, mizeria, promiscuitatea, ciordeala, infracțiunea, lenea, mârlănia, refuzul ordinii și legii cu standardele culturii, civilizației, democrației apusene, în speță italiene? Se pierde din vedere că șatra nu are nimic în comun cu valorile europene, decât mersul biped. Când fostul ministru de interne al Franței, actualul președinte Sarkozy, i-a îmbarcat pe țiganii din România cu destinația București, nimeni n-a zis nimic; la fel au procedat și nemții care, deși au aplicat amprentarea pentru toți imigranții fără să țină seama de etnie, iarăși nu s-a făcut mare vâlvă. Când însă guvernul de dreapta, de mână forte, al lui Berlusconi, a pus problema amprentării țiganilor nomazi și ai altora, s-au aprins spiritele în Europa, aruncându-se prea ușor invective și punându-se eticheta de fascism, tehnici naziste, încălcarea normelor europene. Parlamentul Europei a dat o rezoluție, chemând la ordine guvernul Berlusconi, de solidarizare cu țiganii nomazi și cu toți cei care le împărtășesc soarta. De unde știu Parlamentul European și Consiliul Europei situația din Italia mai bine decât italienii și reprezentanții lor aleși în mod democratic ? Nu guvernul italian are datoria de a lua măsurile cele mai potrivite pentru a asigura ordinea, legalitatea, viața și securitatea propriilor cetățeni ? Iar dacă te trage ața spre Italia, nu este firesc și normal să respecți legile italiene ? Dacă li se impune imigranților și țiganilor din România, prin organele specializate, inclusiv prin forța armată – altă măsură combătută de Europa – respectul legii, înseamnă discriminare ? Ascultând-o pe Renate Weber, pe profesorul antibăsescian Stan, pe Radu Tudor, cum vorbeau de fascism, nazism, discriminare, exterminare, lagăre de concentrare nu am putut spune decât că sunt exagerări venite din cunoașterea superficială a caracteristicilor regimurilor totalitare de dreapta: fascismul italian și nazismul (hitlerismul) german. Care ar fi atitudinea gurvernului român față de imigranții asiatici, chinezi, pachistanezi, musulmani și nemusulmani dacă s-ar apuca prin București de toate blestemățiile, așa cum fac o parte dintre țiganii din România și alții ca ei în Italia ? Nu trebuie creată iluzia că regimul democratic oferă tuturor numai drepturi, fără obligații, inclusiv dreptul tău de a atenta la drepturile și libertatea celorlalți. Martore îmi sunt articolele publicate anterior în care am luat apărarea țiganilor români, atunci când au fost văzuți ca sursă a răului, făcându-se abstracție de infractorii altor etnii, inclusiv italieni, dar nu pot să condamn în bloc măsurile de asanare morală, sanitară, socială, economică, culturală, luate de guvernul italian contra imigranților de orice etnie, inclusiv pentru țiganii itineranți din România. Îi amprentează Berlusconi pe puradei ? Păi, decât să crească un infractor, mai bine să-l dea la o școală. Se tem și italienii: rromii vor să cucerească Roma !
Comentarii