O carte despre scriitoare și cărți în cealaltă limbă

Noua carte a prof. univ. dr. Elena-Brândușa Steiciuc, La francophonie au féminin, Francofonia la feminin, Editura Universitas XXI, Iași, 2007, cu un cuvânt înainte de Liliane Ramarosoa, directoare regională a Biroului pentru Europa Centrală și de Est a Agenției Universitare a Francofoniei (AUF), cuprinde o culegere de 11 studii și articole, care au în centru tot atâtea scriitoare contemporane. Pentru nouă dintre acestea, limba franceză nu este cea maternă, ci cealal-tă în care au ajuns să gândeas-că și să publice.

 

A zecea, Eveline Caduc, născută și cu o parte a vieții trăită în Algeria, își consacră cartea Casa șacalilor acestei lumi pe care o cunoaște atât de bine văzută prin ochii eroilor ei, arabi și francezi: ,,Reîntorcându-se în Algeria natală pe firul dure-roasei relații franco-algeriene, Eveline Caduc nu face decât să apere valori fundamentale ale francofoniei și ale oricărui umanism: respectul față de celălalt pentru ceea ce îl diferențiază”. Scriitoarele care dau nota dominantă a cărții, trăindu-și vocația și destinul bilingv, sunt canadiana Nancy Huston (născută într-o familie anglo-fonă), româncele Felicia Mi-hali, Oana Orlea, Rodica Iulian, Cornelia Petrescu, slovena Brina Svit, unguroaica Agota Kristof și algeriana Malika Mokkedem. Le cunoaștem prin elementele biografice oferite de Elena-Brândușa Steiciuc, prin dialogurile purtate cu autoarea volumului La francophonie au féminin și îndeosebi prin prezentarea unora din cărțile lor. Le cunoaștem sau le reîntâlnim, fiindcă cititorii își mai amintesc de versurile și romanele Rodicăi Iulian, publicate până în 1978 (de altfel scriitoarea a revenit după 1990, tipărind și în țară câteva cărți), de volumele Oanei Orlea, până la plecare și de asemenea după 1990 (romanul Alexandra iubirilor apărând la Compania, București, în 2005, chiar în traducerea Elenei-Brândușa Steiciuc) și o știu bine și pe Felicia Mihali, cu Țara brânzei. Cu un profil mai aparte li se alătură Cornelia Petrescu, bucovineancă, ingineră chimistă până la stabilirea în Franța, în 1986. Cu excepția Feliciei Mihali, care, cronicar teatral și prozatoare bine primită de critică, a decis să plece în anul 2000 în Canada, unde a început experiența scrisului în limba franceză cu tălmăcirea propriilor cărți publicate în românește, celelalte scriitoare men-ționate au la baza opțiunii pentru altă țară și pentru limba franceză o traumă, o suferință convertită în revoltă, alegând, de regulă, între un regim tota-litar și democrație, libertatea exprimării, dar într-o limbă străină. Paradoxal, această limbă nouă devine de obicei și instrumentul cu care își vor analiza și înțelege suferința, în ea își vor rememora copilăria, tinerețea trăite în limba maternă. Pentru Felicia Mihali învățarea celeilalte limbi înseamnă nu numai eforturi deosebite, dar și inevitabile pierderi pe planul expresiei, compensate, crede, prin câștigurile din conținut. În schimb, spune Elena-Brândușa Steiciuc, ,,cu rădăcinile în provincia istorică a Bucovinei și trăind într-un «oraș din Alpi», care a devenit noua ei casă, Cornelia Petrescu a știut să-și preschimbe în avantaj condiția de ființă cu două patrii: în loc de sfâșiere se poate vorbi de permanenta îmbogățire a celor doi versanți ai vieții sale, valo-rile noi adăugându-se celor vechi”. Acesta este de altfel sentimentul general degajat de confesiunile scriitoarelor asu-pra cărora se oprește autoarea. Un loc cu totul deosebit ocupă în rândul eroinelor cărții Irina Mavrodin, poetă, eseistă de prim rang, strălucită traducătoare și teoreticiană a traducerii. Tălmăcitoare în franceză a unor volume proprii și a unor texte din Mircea Eliade, Irina Mavrodin a transpus în limba română o pleiadă impresionantă de autori francezi din toate timpurile, culmi-nând cu integrala Proust. Franceza, cealaltă limbă a scrisului său, este în acest caz aparte nu rezultatul plecării într-un alt spațiu, nu se asociază cu suferința. Este o alegere născută din iubire, hrănită cu iubi-re. Prezență centrală a cărții, Irina Mavrodin vorbește despre o extraordinară experiență intelectuală de la o altitudine intelectuală exemplară. La francophonie au féminin de Elena-Brândușa Steiciuc este o carte scrisă cu respect și de multe ori și cu afecțiune pentru interlocutoarele sale, ceea ce adaugă și multă căldură paginilor ei, cucerind cititorii. Binevenită în peisajul editorial actual, La francophonie au féminin îmbogățește palmaresul deja valoros al autoarei.