Întâlnire cu Silvestru Morariu la 190 de ani de la nașterea sa

Sâmbăta trecută, 5 iulie 2008, în fața unei prestigioase comisii alcătuite din prof. univ. dr. Sorin Tudor Maxim, secretarul științific al Senatului Universității ,,Ștefan cel Mare” (președinte), prof. univ. dr. Nicolae Bocșan, prorector al Universității ,,Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca (solicitat de o altă misiune profesională, prezent la momentul ca atare doar cu un pertinent referat), pr. prof. univ. dr. Alexandru Moraru, decanul Facultății de Teologie de la aceeași universitate clujeană, prof. univ. dr. Ștefan Purici, decanul Facultății de Istorie și Geografie, și prof. univ. dr. Mihai Iacobescu, îndrumătorul științific al lucrării, pr. doctorand Constantin Hrehorciuc, absolvent al Facultății de Teologie ,,Andrei Șaguna” din Sibiu și al Facultății de Istorie și Geografie ,,Ștefan cel Mare” Suceava, și-a susținut teza de doctorat, o lucrare monografică consacrată mitropolitului Silvestru Morariu, născut acum 190 de ani, figură de prim-plan a Bucovinei vremii sale.

 

Cum Constantin Hrehorciuc este numele din acte al scriitorului Constantin Hrehor, asistența a fost formată deopotrivă din preoți, istorici și literați, ceea ce a dat deosebit interes (uneori și culoare, și savoare) și intervențiilor venite din rândul acesteia la sfârșit, mai ales că ,,lista” trebuie începută cu acad. Dimitrie Vatamaniuc, salutat cu deosebit respect de toată lumea, începând cu membrii comisiei. Cât despre nume (și re-nume), prof. univ. dr. Mihai Iacobescu a remarcat că ,,Problema numelor în Bucovina ar merita un referat academic”, referat în care, adăugăm, ar avea loc și istoria lui ,,Andrievici” alipit numelui lui Silvestru Morariu, pentru ștergerea căruia cărturarul se va adresa și va primi aprobarea guvernului. Mitropolit, pedagog, literat, cărturar de seamă și patriot de frunte, personalitate plurivalentă, Silvestru Morariu a avut o activitate boga-tă, care reclamă o cercetare multidisciplinară, amplă, de echipă, a spus Constantin Hrehor, precizând că realizarea sa însumează doar reperele unei monografii. În ceea ce-i privește, membrii comisiei au apreciat la lucrare ,,stilul nemțesc, cu multă susținere bibliografică (ați ajuns la Arhivele din Cernăuți, aveți un material aur), uneori cu tentă poetică – un dar al autorului” (pr. prof. univ. dr. Alexandru Moraru), deschiderea spre o analiză aprofundată privind ,,impactul activității mitropolitului asupra vieții Bucovinei” (prof. univ. dr. Ștefan Purici), reluarea, inclusiv cu această lucrare, a cercetării de istorie bisericească, interzisă după 1947, ceea ce face și mai oportună aprofundarea diverselor aspecte ținând de Biserica din Bucovina (pr. prof. univ. dr. Nicolae Bocșan). Dovedindu-se o bună rampă de lansare spre negura unui trecut din care răzbate până la noi, luminoasă, figura lui Silvestru Morariu, lucrarea lui Constantin Hrehor a provocat luări la cuvânt, întrebări, completări, opinii: conf. univ. dr. Mihai Lazăr, prof. dr. Marian Olaru, prof. Nicolae Cârlan, judecător Mircea Rusu. A onorat de asemenea cu atenta lectură a lucrării și cuvântul Domniei Sale, acad. Dimitrie Vatamaniuc, care, a observat că o altă problemă ce merită interesul cercetătorului este aceea a manualelor concepute de Silvestru Mora-riu, a textelor literare pe care le cuprindeau, mai ales că tipărirea manualelor necesita aprobarea unei comisii din Viena și mai cu seamă (,,Eu bat monedă pe partea mea”, a surâs distinsul eminescolog) că Eminescu și-a propus să retipărească aceste manuale cu câteva observații. ,,Absolut uimit” s-a declarat dl acad. Dimitrie Vata-maniuc, plecând de la un document din bibliografie, că Teodor Balan nu a găsit inventarul cu darurile de la Putna: ,,Iată, acest document ne obligă să revedem ceea ce credeam că este lucru definitiv”. Acordarea titlului de doctor în istorie al Universității ,,Ștefan cel Mare” Suceava lui Constantin Hrehor a prilejuit conducătorului său de lucrare o satisfacție răsfrântă asupra Universității sucevene: îmbogățirea cu încă o cercetare a istoriei Bucovinei, dl prof. univ. dr. Mihai Iacobescu, menționându-le pe cele privind mișcarea teatrală și corală în Bucovina (dr. Alis Niculică-Satco), fondul bisericesc (pr. dr. Sorin Clipa), creația lui Epaminonda Bucevschi (drd. Oana Ruxandra Hrișcă). Încheind cu un cuvânt de reverență comisiei și unul de admirație asistenței, Constantin Hrehor și-a mărturisit bucuria pentru întâlnirea cu Silvestru Morariu (un munte, asociat Dragomirnei împreună cu Mănăstirea lui Anastasie Crimca, așa cum Suceviței i se asociază Mănăstirea Movileștilor și acad. Dimitrie Vatamaniuc) și pentru toate celelalte importante întâlniri pe care i le-a prilejuit aceasta. Și totodată, statornica sa dragoste pentru literatură. Literatură care, de altfel, l-a îndreptat spre istorie. Istorie care, la rându-i, l-a așteptat pe preot cu revelația celei mai importante personalități a Bisericii din Bucovina. După misterioasa lege a destinului care scrie vieți și povestea lor.