„Omul nou” creat de ateism devine vedetă peste noapte, este prezentat de televiziuni ca model, el merge la penitenciare să se dea ca exemplu de viață morală, zâmbește fericit că s-a realizat „profesional”, își expune garderoba de alcov, este „spoit cu toate alifiile” și arată „șic”, nu „ca popa”, cu aceeași haină lungă și cu aceleași „versete” amenințătoare, care te sperie de moarte și care-ți „fac pielea ca de găină!”
Mântuitorul ne spunea că în vremurile din urmă „dușmanii omului vor fi casnicii lui” (Mat. X, 36) și că iubirea aproapelui nu se poate măsura decât prin iubirea lui Dumnezeu, iar în această chestiune este foarte precis: „Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine!” (Mat. X, 37). Păi, cum să nu scoată statul ateu pe Dumnezeu din mintea omu-lui, când El vrea totul și statul nu-și mai poate „face treaba” în cele lumești? Mântuitorul Iisus Hristos a schimbat din temelii lumea, i-a dat o nouă față și o nouă identitate, în învățătura Sa „femeia și bărbatul sunt una, bogatul și săracul devin egali în drepturi, scla-vul este la fel ca stăpânul” și fiecare se judecă pe sine ca să placă aproapelui său, copiii cinstesc pe părinți și părinții îi iubesc pe copii, iar cel ce greșește poate fi iertat ca să-și împlinească menirea finală, adică „de a se odihni în Dumnezeu”. Pentru împlinirea acestei învățături El a pus temelia Bisericii, pe care a numit-o „Trupul Său”, în care „nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Ii-sus”, (Galateni, III, 28), pentru că „într-un Duh ne-am botezat noi toți, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi …” (I Cor. XII, 13). Urmarea? Mântuitorul răstignit pe Cruce, Biserica persecutată secole de-a rândul și, în prezent, „izolarea Ei” pentru că „este desuetă, retrogradă, conservatoare” și „nu poate înțelege” deviațiile reclamate pe principiile „drepturilor omului” de cei care au însăilat o moralitate socială îndoielnică, provocatoare și generatoare de conflicte. S-a ajuns în situația ca părinții să fie lăsați pe drumuri de copii clamând „dreptul la viață liberă”, dar călcând în picioare dreptul bătrânilor de a trăi în casa lor. S-a ajuns în situația ca familia să nu mai poată viețui în pace pentru că a rupt legătura cu Cel care dă-ruiește pacea, femeia și băr-batul nu mai sunt „una”, pentru că lipsește liantul principal – iubirea – și se vorbește tot mai des de „al meu și al tău”, ba chiar a apărut „contractul prenupțial”, să fie sigur că „al meu” nu se poate împărți și că numai „al nostru” intră în discuție. Se întărește iubirea între soți în felul acesta? Ar fi hazliu, dacă nu cumva chiar ridicol, să creadă cineva că acest contract are un rol pozitiv! S-a ajuns la situația ca orice discuție purtată în contradictoriu de către soți să fie in-terpretată ca violență domestică, pentru că tonul a fost mai ridicat din partea unuia sau celuilalt, ca „mondenul” să înlocuiască morala creștină, pentru că „dă bine la public”. O „samă” de ONG-uri s-au „specializat” în sondaje din care rezultă că bărbații se comportă reprobabil, sunt violenți verbal și fizic față de soții, își maltratează copiii și-i omoară cu bătaia, că sunt niște bestii care atentează la fragilitatea feminină, dar nu spun și de ce s-a ajuns aici. Constatăm că se fac eforturi tot mai mari pentru a descalifica instituția familiei, care „se înfiripă, crește și de desăvârșește” în sânul Bisericii, pentru a o înlocui cu „căsătoria de probă și concubinajul” în cel mai fericit caz, sau cu homosexualitatea, pentru ca „serviciul imoralității să fie complet”. (Va urma) Pr. IONEL FILON
Comentarii