Singuri printre comori

Comuna Moldovița este cunoscută iubitorilor de frumos nu numai pentru locurile de un pitoresc aparte, ci și pentru că este leagănul unei vechi tradiții, cea a încondeierii ouălor pascale. Aici sunt multe femei talentate, care au făcut ca micile lor opere să devină cunoscute, apreciate și căutate nu numai în țară, ci și peste hotare. Se întâmplă chiar ca multe dintre ele să fie mai cunoscute în străinătate decât acasă, la fel cum și talentatul cântăreț Costel Busuioc s-a putut face remarcat nu în țara lui, ci printre străini. Despre această situație stânjenitoare am încercat să discut cu una dintre cele mai dăruite artiste în arta încondeierii ouălor, moldovițeanca Lucia Condrea, de curând revenită acasă după ce a participat la Salonul Internațional al Oului Împodobit – Tours, Franța. Discuția noastră a avut loc în sala în care artista a amenajat un mic muzeu cu o colecție impresionantă de ouă încondeiate.

 

– V-ați întors acasă… – Cu bucurie, pentru că aduc din Franța premiul al doilea, primit din partea publicului vizitator, un premiu cu atât mai valoros pentru mine, cu cât îmi confirmă că munca mea a fost apreciată pe merit. Este al treilea premiu doi pe care îl primesc de când particip la această manifestare internațională. Celelalte le-am căpătat în 2003 și 2006, tot la acest salon. – De câte ori ați mai participat cu expoziții în străinătate? – Dacă socotesc bine, este al 15-lea an în care expun în Occident. Numai în Franța este a zecea participare consecutivă. Am mai avut expoziții în Elveția și Germania. – Cam ce amploare are o asemenea manifestare, cine participă la aceste expoziții? – Sunt invitați artiști con-sacrați de pe toate continentele, fiecare cu tehnica lui, fiecare cu stilul și viziunea lui. Nu este doar o expoziție de ouă încondeiate, ci însumează cam tot ce se poate imagina în materie de împodobire a ouălor, materialele utilizate fiind extrem de diverse: de la ouă naturale, la cele din sticlă, lemn, piatră, porțelan, de la ouă pictate, la ouă sculptate, împodobite cu diverse materiale, intarsii etc. Oferta este foarte diversă, artiștii foarte buni, fapt care face ca și selecția lor să fie cât se poate de riguroasă. Acest gen de salon a devenit deja tradiție și, ca urmare, nivelul la care trebuie să se ridice este cât se poate de select. În acest an au fost nu mai puțin de 36 de standuri în care au fost prezentate diferite tehnici de împodobire a ouălor de Paște. – Ați primit premiul din partea publicului, dar cine este acest public? – Sunt în cea mai mare parte turiști, printre care colecționarii – deci cunoscătorii – sunt foarte numeroși. Afluxul este impresionant și ca atare organizarea trebuie să fie pe măsură. Vin grupuri din străinătate, special pentru a vizita salonul. Am avut grupuri elene, luxemburgheze, elvețiene, din Belgia și, desigur, din Franța. Tot vizitatorii sunt cei care decid cine vor fi laureații. La intrarea în expoziție fiecare primește un fel de buletin de vot, pe care înscrie numărul standului care i-a plăcut cel mai mult și pe care îl depune într-o urnă. La sfârșitul celor două zile de vizitare se numără voturile din urnă și se declară câștigătorii. Uneori publicul este nedrept și trece cu vederea lucrări de mare valoare, dar regula rămâne regulă… – Cum se manifestă vizitatorii la vederea acestor adevărate bijuterii? – Sunt uluiți, sunt fascinați. Unora nu le vine să creadă că ceea ce văd este lucrat manual. Alții cred că modelele de pe ouă sunt niște abțibilduri. Anul acesta am expus șase tehnici de lucru, să satisfacă gustul unui număr cât mai mare de vizitatori. Să știți că aceste saloane țin mereu cont de preferințele publicului. De aceea spuneam că uneori se întâmplă ca lucrări valoroase să nu fie apreciate îndeajuns. – Cum vă alegeți modelele, de unde vin atâtea idei? – Bucovina are un tezaur de artă populară. Redau pe ouăle pe care le încondeiez ceva din modelele tradiționale. Și sunt atât de multe; modele de pe prosoapele noastre, de pe țesături, de pe ceramică. Fac artă din artă. Alte modele le imaginez pornind tot de la cele tradiționale. Unele idei îmi vin spontan și reușesc să le dau un farmec aparte prin lucrătură, pe care o doresc mereu cât mai fină, cât mai atentă. Pentru asta extrem de importante sunt chișițele cu care lucrez și pe care, n-o să credeți, mi le face un bătrân de 91 de ani din Moldovița, domnul Zdrob. Să-i dea Domnul viață lungă! – Bănuiesc că ați avut și în țară expoziții… – Mai puține. Am fost invitată la o singură manifestare inițiată în Moldovița, acum câțiva ani, care din păcate nu s-a mai repetat în anii urmă-tori, nu știu din ce cauză. Prima și unica expoziție importantă am avut-o la Iași. În 2006 am fost invitată la Festi-valul de la Ciocănești, alături de niște drăguți copii de grădiniță. Ni s-a oferit câte un premiu special de către organizatori, care mi-au spus că locul meu este la Paris… Am impresia, dar aș vrea să mă înșel, că la noi nu se organizează multe asemenea manifestări în preajma Paștelui. Și, Doamne, câte femei talentate avem! Poate că având la îndemână aceste comori, nu le dăm cuvenita importanță. O fac, în schimb, alții, care și le doresc… Încondeierea ouălor este o tradiție în Bucovina. Arta evoluează, prinde alte con-tururi, capătă alte valori, pentru că însăși societatea omenească este într-o continuă transformare. Azi vorbim despre motive vechi, tradiționale în arta decorării ouălor. Peste o sută de ani oamenii se vor minuna privind modelele de pe ouăle lucrate de meșterițele de azi, artă pe care noi o considerăm prea modernă și o expediem la Pa-ris. Oare acolo să-i fie locul? CASIAN BALABASCIUC