De ce Suceava a devenit un târg mizerabil ?

Nu-i nevoie să fii cetățean al Sucevei pentru a-i sesiza fundătura în care fosta reședință voievodală continuă să se adâncească. O simplă călătorie (nu de plăcere, desigur, pentru că așa ceva nu-i posibil) scoate la iveală motivele sau argumentele acestei constatări/concluzii. Pornind chiar din centrul orașului, ele, adică motivele, se arată (imediat) unul după altul. Dar pentru a nu se crede că exagerăm cumva, vă invit să plecăm chiar din preajma impozantei (altădată) case de cultură, „prefațată” la această oră cu probe evidente: trepte rupte hidos, anulate de brutalitatea și dezinteresul falșilor „gospodari” citadini.

 

Mergeți, mai exact, și cruciți-vă de halul în care a ajuns esplanada de marmură, plină de gropi și spărturi, semănând mai degrabă cu un teritoriu abandonat și plasat la discreția rău-voitorilor în trecere. Căci ce mai înseamnă acum respectiva casă de cultură, cu fața pardosită de insistente reclame din cârpe colorate și cu distrugerile lente săvârșite asupra-i? Ca să nu mai vorbim de cealaltă piață, zisă cândva de marmură și care în prezent nu mai este decât un fel de martor mut al nepăsării pretinșilor edili în frunte cu gălăgiosul primar Ion Lungu (deși domnia sa consideră că respectivul imobil nu intră în „atribuțiile” sale). Dar extinzând această simplă încercare de cuprindere vizuală a „minunatului peisaj”, veți reține pietrele lipsă, dacă nu și rupte, ale pavajului năucit de pendularea vremii, amărâtele alea de bețe uscate ce țin loc de gard viu sau nenumăratele rupturi și adâncituri provocate de curgerea anotimpurilor, nu-i așa?, pe care le „afișează” ceea ce se vrea a se numi zona centrală a Sucevei. Cei de la onor Primăria vor replica imediat: dar noi am schimbat trotuarele! Duceți-vă spre ori dinspre Magazinul Bucovina, la o adică, și veți vedea ce am făcut. Ei bine, am văzut cât de grozav arată aliniamentele în cauză, aranjate cu false componente de culoare cărămizie. Nu numai că așezarea respectivelor bucăți s-a realizat de către neștiutori sau, mai exact, de falși meșteri, pentru că nici despre rezistență, nici despre estetică n-ai ce spune, dar piesele încep să-și trădeze „originalitatea”: așadar niște imitații ce prind să se tocească la doar un an de al „inaugurare”. (Chiar nu-i nimeni să se pronunțe asupra acestei jenante șmecherii?) Să mergem, totuși, mai departe. Păi mergem pentru că fața așezării nu se vrea a fi decât o inedită carte de vizită a nepăsării și urâțeniei. Înainte de a pătrunde în Magazinul Bucovina, bunăoară, pașii voștri se vor împiedica de gropile (sau hârtoapele) și rupturile ce-l preced. Pentru că de la așezarea plăcilor de marmură (he-hei când va fi fost asta) și arendarea zonei pentru etalarea a ceea ce va fi voit arhitectul pe-atunci, nu s-a întâmplat nimic. Și trecerea anilor, mai exact a deceniilor, a acționat și acționează fără reținerea. Dar… cu eficiență. Nu altfel stau lucrurile în zonele Policlinicii, ale Primăriei sau ale Poliției și Spitalului. Numai că e nevoie doar de o simplă ploaie pentru a fi puse în evidență caracteristicile jalnicei centuri centrale, Suceava situându-se în acest mod dincolo de orice comparație cu alte reședințe urbane, mai apropiate sau mai depărtate. Unul dintre amicii (de profesie) căruia îi relatam cele menționate în textul de față ținu să mă tempereze adăugând pe deplin edificat: „Vino în cartierul Obcinilor sau în cel numit George Enescu și vei constata ce tăvălug necruțător a intrat în părțile alea din Suceava!”. Și m-am dus, iar uimirea mea s-a întregit sau altfel spus am ajuns la nedorita concluzie că Suceava nici n-are cum să arate altfel. Nu mai adaug nimic, pentru că ar fi inutil. Dar ce se poate face și care ar fi cheltuielile pentru râvnita intrare în normalitate? Greu de răspuns! N-o să-mi ziceți acum că amărâtele alea de trotuare și bucățile alea de străzi smolite au epuizat fondurile destinate în acest scop! Primăria va replica imediat: dar noi am făcut și am dres, am schimbat conductele și am remediat urgențele. Păi nu? De aia urmele acestor faimoase remedieri („revărsate” în prag de iarnă) n-au fost înlăture nici până azi. Să mai dau exemple? Pentru că în asemenea situație nu ne rămâne decât să picăm pe jos de uimire aflând că la Iași, bunăoară, dincolo de obiectivele de folosință publică ridicate în ultimii ani, se realizează în prezent o trecere subterană pentru pietoni în zona apropiată Palatului Culturii, că Magazinul Universal „Moldova” și-a adăugat încă un corp de cinci etaje conferind o alură europeană complexului. Ca să nu mai amintim de Piața Centrală sau de Piața Unirii refăcută în întregime de curând. Și atunci nu-i firesc să te întrebi: de ce oare în Suceava nu se întâmplă nimic, nu asistăm la nici o asemenea mutație? Păi cum să avem astfel de surprize când unica preferință a mai marelui orașului (adică a Sucevei) este de a ridica în centrul urbei o scenă iluminată fără cusur dinspre care să bubuie (cu acompaniamentele de rigoare) răcnetele așa-zișilor cântăreți aduși pe bani grei (de altfel bani ai sucevenilor) din faimoasa Capitală a României, cântăreți ce vor avea grijă, nu-i așa?, să nu uite de elogiile (la scenă deschisă) ce trebuie aduse sau dedicate generosului gospodar. În rest? În rest nimic decât iluzia că totuși cineva se va ambiționa să încerce a începe schimbarea de care Suceava are nevoie, neapărată nevoie, până nu se scufundă definitiv.