Sfaturile unui om de-o seamă cu veacul

27 ianuarie 1908. Zi de iarnă cruntă, cu troiene mari și o viforniță cumplită. Catrina, soția lui Avram Isac, din Cutul de Jos al comunei Arbore, a dat naștere unei fetițe, care-a fost moșită destul de greu: Magdalena. Anii au trecut. Într-o perioadă destul de grea pentru întreaga țară, deci și pentru oamenii ei, Magdalena s-a căsătorit cu Ion Știr, alături de care a trăit peste jumătate de veac. Împreună cu el a dat viață la 8 suflete, dintre care, la această dată, mai trăiesc doar două: Eufrozina, de 74 de ani, și Nicolai, de 60 de ani. Soțul, care fusese pe front în Al Doilea Război Mondial, a trecut în anul 1982 la cele veșnice.

 

Mi-a spus că văduvia este haină grea. Important este că n-ai o ființă lângă tine cu care, chiar dacă te-ai certa, mai ai și cu cine vorbi măcar din când în când. Copiii s-au răspândit, doar Nicolai stabilindu-se mai aproape de ea, la Rădăuți. Cel puțin o dată pe săptămână, dar obligatoriu în fiecare sâmbătă, vine la dânsa cu soția și cu copiii și-i aduce tot ce-i trebuie. Îm-preună cu nepoții și nora, o răsfață acum cu portocale, banane și diferite dulciuri. Cu soțul ei a trăit bine. Nici nu se putea pune problema altfel. Erau, la un moment dat, zece guri de hrănit în casă. Și, după cum spun și copiii ei, aceștia n-au dus lipsă nicio-dată de nimic. Și, ce-i mai important, pe toți i-a purtat la școală atât cât a trebuit. N-a fost salariată nicăieri. La început a lucrat pământul, apoi s-a îngrijit de copii, iar acum, la bătrânețe, mai trebăluiește prin casă, are grijă de mâțe și de găini, aduce apă de la fântână. Când am vizitat-o înainte de Crăciun, împreună cu primarul și cu toată grupa de copii, am găsit-o trebăluind prin curte. Se-mpacă foarte bine cu vecinii. Nu s-a certat niciodată cu ei. O dovadă este și faptul că acum vin vecinele s-o mai ajute la ceva sau, pur și simplu, să stea la taifas. La școală n-a fost nici măcar o singură oră. Prin preajma Primului Război Mondial țăranii nu erau cu gândul la școală, aveau atâtea probleme de rezolvat în familie. La bătrânețe, nepoata Antoaneta, fiica lui Nicolai, a învățat-o alfabetul, apoi chiar să citească. Se semnează foarte corect și clar. Chiar fără ochelari citește revistele aduse de fiu, noră sau nepoată. Mi-a spus că află lucruri interesante din ele. Știe să gătească foarte bine, dar și de toate felurile. Carne consumă puțină. Cel mai mult îi plac legumele și fructele, din ultimele consumând în fiecare seară, înainte de-a se culca. Nu i-a plăcut tutunul. Nimeni din familie nu fumează. Nu s-a împăcat nici cu băutura. Nici nu știe de când n-a mai fost bolnavă. De aceea nici n-a prea fost pe la doctori. Cele mai multe nașteri le-a făcut acasă, cu moașa satului. Știe că ziua este pentru muncă și noaptea este pentru odihnă. De aceea nici n-a pierdut nopțile pe la petreceri. Pierzând noaptea, ziua n-ar fi fost bună de muncă și astfel s-ar fi dat peste cap toate rânduielile casei și-atunci sufereau toți. Sfaturi pentru cei mai tineri ca dânsa n-ar prea avea. Fiecare se conduce după cum îl taie capul, că d-aceea îl are. Dar ar fi bine ca tinerii să nu iasă din cuvântul părinților. Biblia i-a fost carte de căpătâi. Frumos mai spunea popa cazania la biserică. De aceea i-a plăcut să meargă la biserică. Și pentru c-am tot insistat, mi-a spus c-ar fi foarte bine dacă oamenii s-ar împăca, dacă n-ar face scandal în familie sau în sat, în niciun caz să nu se bată, să aibă permanent ceva de lucru ca să nu se gândească la rele și să aibă cu ce trăi, să nu se înjure între ei, să nu fure, să-și respecte părinții și pe cei mai în vârstă. Aceasta este MAGDALENA ȘTIR, locuitoare a comunei Arbore, care a stat de vorbă cu mine chiar în ziua în care-a împlinit 100 (una sută) de ani. Dar, după cum arată și vor-bește, ai zice că are jumătate din anii pe care-i are în buletin. Doar auzul o mai trădează. șșș Pentru a cinsti cum se cuvine pe primul locuitor al comunei Arbore care atinge suta de ani, Consiliul Local s-a întrunit în ședință extraor-dinară și a hotărât, în unani-mitate, să i se acorde titlul de Cetățean de Onoare al comunei și un premiu de 20 de milioane lei vechi. Chiar în ziua împlinirii unui veac de la naștere, Magdalena Știr a fost vizitată de dna deputat Mirela Adomnicăi, care i-a adus un coș cu niște trandafiri superbi, de dl general (r.) Crăciun Badea, cate i-a înmânat o diplomă de onoare din Partea Asociației Suceava a Veteranilor de Război, pentru că este soție de veteran, precum și un premiu în bani. Primarul comunei, Gheorghe Tiron, i-a oferit un tort mare și premiul acordat de Consiliul Local, precum și un buchet de flori. A fost felicitată de rudele ei, de consilieri locali și de alți consăteni. În marea sală a primăriei, unde tronau pe masă un superb coș de flori și un tort, Ansamblul Artistic „Florile Bucovinei” al Școlii cu Clasele I-VIII „Luca Arbure” din localitate, a prezentat un program artistic de excepție – cântece și jocuri populare. Cuvinte emoționate au rostit toți invitații, bunica răspunzând pe măsură. Și nu se poate concluzie mai fericită decât cele spuse de sărbătorită: „Toți copiii ar trebui să-și asculte părinții așa cum m-au ascultat copiii mei”. Oare mai este ceva de spus? Categoric, nu! Prof. GHEORGHE DOLINSKI, consilier local