Invitație pe Valea Brodinei

Un adevărat și, poate, de vis traseu pe valea pârâului Brodina. In miez de Gerar, străbătând-o, este ceva mirific. Mi-am dat seama că „iarna nu-i ca vara!”. Gropile de peste vară, prin voia Domnului, au fost astupate cu omăt, încât mașina rulează cu mai bine de șaptezeci la oră. Vara-i altfel, cum spun drumarii, unde-i dâmb punem pământ, unde-i groapă punem apă! În anotimpul hibernal, pe valea Brodinei, defileu fără seamăn, es-te altfel. Molizii sunt îmbrăcați în straie de sărbătoare.

 

Ninge peste sufletele oamenilor adăpostiți sub geana de pădure care-ți fac cu ochiul și te îmbie la munte. Te îndeamnă la plimbare pe potecile și cărările înveșmântate în alb. Gerul de afară nu te poate ține în casă. Tentația e mare. Sănii trase de cai ageri și iuți cu zurgălăi spintecă drumurile întortocheate ale Obcinelor. Ar-bori împodobiți cu beteală albă străjuiesc drumul Brodinei și la lumina împrăștiată de farurile mașinii steluțe albe de gheață lucinde îmbrobodesc traseul. Din loc în loc, când pe stânga, când pe dreapta drumului plin de nea, răzbate câte o luminiță care trădează un ținut plin de viață, cu oameni agitați, care înfrun-tă și sfidează cele 23 de grade cu minus, care aleargă iute, fac cărări printre acareturi, văd de cele necuvântătoare din gospodă-rie se pregătesc pentru a întâmpina Nașterea Domnului. Este un trai mai aspru, cu reguli bine stabilite (și nescrise), legi pe care omul muntelui le cunoaște în amănunt și la care ține cu sfințenie. Nu mai vorbim de faptul că în seara de Crăciun (pe stil vechi) ușa casei nu se mai… închide. Pentru că, colindătorii, de vârstă fragedă, își dau ghes la fereastra caselor pline de lumină spre a vesti Nașterea Domnului. Masa de Crăciun, potrivit unei datini străbune, încărcată cu 12 feluri de bucate de post, toate așezate pe un strat de otavă peste care se petrece în semn de cruce o fundiță roșie (toate, în semn de belșug), te îmbie la sfat și vorbă. La toate se adaugă, mândria casei, un țoi de afinată. Colindătorii, copii ai satului, sunt completați de colinda biseri-cească venită din adâncuri pentru a aduce în casele proaspăt văruite și înmieresmate cu busuioc marea veste a Nașterii Mân-tuitorului. Sunt momente de bucurie, de împăcare, de facere de bine, de blândețe și de împlinire sufletească. Și mai este ceva: colinda bisericească, constituită din tineri binevoitori ai satului, are, printre altele, și menirea de a aduce un modest sprijin financiar pentru biserica satului. Toate se derulează într-un ritual știut numai de oamenii acestor locuri, păstrători ai tradițiilor încrustate pe pecetea timpului. Valea Brodinei, cu tot ce-i aparține, mai ales iarna (dar și vara), constituie atracție turistică, un concert de… liniște, un îndemn către pitoresc și tradiție. Iată un motiv pentru care mai-marii noștri ar trebui să-și arunce privirile spre aceste locuri încărcate de farmec și frumos, oarecum necunoscute, dar, mâine, de bună seamă, de mare căutare. (Prof. ION AFLOREI)