(Marius Lăcătuș)
Isterizat, populat cu „oameni toxici”, care – iubind golăneala – își dau în petic, învârtind bani mulți și negri și oferind partide oarbe (e drept, mai sunt și excepții), fotbalul nostru a trecut pragul balamucului. Stăpânii de echipe pun presiune, provoacă prin limbaj și gestică, se injuriază vârtos. Capul în gură și sudalma groasă țin de o pedagogie de ultimă oră. Iar mitocănia înflorește.
În acest context, o echipă cu o istorie centenară în spate (fără performanțe, să recunoaștem) își vede de treabă și ciugulește puncte de peste tot. E vorba de proiectul CFR cu a sa legiune străină, trupa din Grecia iernând – fără tăgadă – în fruntea clasamentului. Și râvnind titlul, chiar dacă Gigi Becali, clientul nostru statornic, mărturisea candid că va face totul „să nu se în-tâmple așa ceva”. Granzii au pierdut tempoul iar Steluța se afundă în criză. Începe oare hegemonia clujeană? CFR-ul are liniște și, desigur, un buget fabulos, pare un grup unit sub biciul lui Ando, un antrenor destoinic. Și promite investiții nelimitate. Rivalele nu dorm însă, se vorbește despre o posibilă alianță, manevre și mânării care să reteze visul clujean; eternul Gigi promite că va acționa „butoanele”… Până atunci, sub presiunea fanilor, l-a adus ca antrenor pe Lăcătuș, bifând o lovitură de imagine. Are fostul vitezist Lăcă, cel care „decola” (vorba lui Ioan Chirilă) la Steaua în 1983, într-un meci cu ASA, bagheta magică? Va reuși „Fiara” să dreagă busuiocul, alungând apatia și indolența care s-au cuibărit în Ghencea? Readucând publicul și pofta de joc a ghiftuiților steliști? Gigi declară că va fi „mai indulgent cu Marius”, lăsându-se chiar modelat. Fiindcă Lăcătuș și „spiritul său bun” lipseau Stelei – zice patronul, alertat, observăm, de prăbușirea procentelor. Mă tem că nu antrenorul Lăcă (modest, fie vorba între noi) îl interesa în primul rând, ci propria liniște. „Inima noastră s-a întors acasă” – scandează suporterii, dar o întrebare dă târcoale redutei gigiote: cât va sta / va rezista Lăcătuș la curtea lui Becali Vodă? Contestat sau „ignorat higienic” (cf. Radu Cosașu) de fani, înjurând mârlănește (de pildă, la Adunarea LPF), risipind cruci fariseice și râsete grobiene, lătrăul Gigi intră – la loc de cinste – pe lista „personajelor de gălăgie”, iscând zgomot. El nu-și protejează antrenorii, de vreme ce ordinele vin imperativ și ostentativ, dorindu-se o demonstrație de forță. Mai mult, dl Becali ne asigură: „Atât cât voi trăi eu, așa va fi la Steaua”. Nu știu dacă mentorul Hrebe are vreo contribuție la fortificarea acestui totalitarism becalian, dar patronul, se vede bine, e disperat. Scorul electoral s-a prăbușit, echipa – în pofida superoptimismului afișat – și-a compromis calificarea în primăvara europeană, tribunele sunt golașe. O calificare interzisă pentru „gândacul” Gigi, războinicii lui neputând mai mult. De la „cel mai tare lot” s-a ajuns la „țurca pe sute de mii de euro”. Și-atunci, îngropând securea războiului, Gigi și-a adus aminte de prigonitul văr Giovani, fostul impresar fiind invitat să pună umărul la reconstrucția Stelei, stopând declinul. Fiindcă Steaua „funcționa” ca vehicul electoral, asigurându-i popularitatea. Recuzat de galerie, Gigi pierde un segment electoral (poporul stelist). Și dacă dl Becali, exploatând „managementul vizibilității”, s-a impus ca personaj politic prin pomeni electorale (fiind om „cu dare de mână”) și pozând în personaj mesianic, PNG-ul (identificat cu Gigi Becali) a atins pragul de maximum politic. Prăbușirea este inevitabilă, fiindcă politica e un război de uzură. Ca operă media, Gigi (devenit George Becali) a fost promovat, intens mediatizat și s-a impus drept model de succes. Cei care se gudură pe lângă „boierul Gigi” (uns Războinicul luminii) sau cei care, frunzărind canalele (vorba unui cronicar), par seduși de agresivitate declarațiilor, de tonul jignitor și de repertoriul de înjurături sunt, probabil, atrași de această ciudată hibridare între acțiunile umanitare și erupțiile de violență, condimentate vulgarofil. Dar bobârnacul becalizării înseamnă, sperăm, o sinucidere politică.
Comentarii