Centenarul Colegiului Național ,,Dragoș Vodă“

Am să încep cu o mărturisire: am participat sâmbătă, 27 octombrie 2007, la celebrarea Centenarului Colegiului Național ,,Dragoș Vodă” Câmpulung Moldovenesc în calitate de absolventă și cu dorința de a mă lăsa în voia torentului afectiv al evenimentului fără nici o tensiune și detașare profesională, fiindcă uneori și ziariștii simt nevoia unei bucurii neconsemnate. Pe de altă parte, era prima mare sărbătoare a Colegiului la care ajungeam (la a 90-a aniversare, șefii de promoții, sau cel puțin unii, nu au fost invitați) și aveam și un sentiment de liniște: presa fusese chemată oficial.

 

Cu toate acestea, iată-mă în fața calculatorului, provocată de nemeritat prea slabul ecou mediatic al evenimentului, cu rugămintea să fiu iertată de cititori pentru inevitabilele omisiuni, pentru că așa cum am spus, nu m-am dus ca să scriu, ci doar să-mi întâlnesc foști profesori și colegi și mai ales să mă confrunt cu furtuna amintirilor. Lăsând-o pe aceasta să-și facă lucrarea în intimitate, să încerc o evocare a Centenarului. Primul sentiment trăit în fața uneia din cele două porți ale Colegiului a fost că oricât de devreme am fi ajuns, tot i-am fi găsit acolo pe liceenii veniți în așteptarea oaspeților, și că oricât de matinal i-am fi trecut pragul, tot n-am fi fost primele, devreme ce prin ușa deschisă a claselor se și auzeau primele prezentări: ,,Promoția ’65!”, ,,Promoția ’67” ș.a.m.d., deoarece numai doi absolvenți veniți de la Iași, inspirați, își puseseră ecusoane cu numele și prenumele lor și anul absolvirii: ,,Carmen Grigoraș – 1971” (SPEHRO – Director de Programe România) și ,,Ale-xandru Gulei – 1971” (cercetător științific la Institutul de Cer-cetări Economice și Sociale ,,Gh. Zane” al Academiei Române – Filiala Iași). Cel de-al doilea a fost unul de ușoară descum-pănire: doar înfățișarea Colegiului și uriașele panouri ale pro-moțiilor, cu sticlă grea și rame sculptate, aveau acel aer de ve-chime pe care ți-l incumbă ideea de centenar, în rest totul iradia noutatea, prospețimea, săli de clasă, pupitre (oare se mai cheamă așa, aceste cochete urmașe ale băncilor de acum 40 de ani, pe care generațiile scrijeleau mesaje acoperite toamnă de toamnă de vopsea, până ajungeau să alcătuiască originale palimpseste?), laboratoare, grupuri sanitare ș.a.m.d. De altfel, la deschiderea oficială, directorul Colegiului, prof. Dumitru Niță avea să adreseze călduroase mulțumiri fostului inspector școlar general Mihai Vitcu, grație căruia a fost începută masiva finanțare pentru reabilitarea clădirii, precum și actualului general, prof. Lucian Lungu, implicat de asemenea în reînnoirea Colegiului. Senzație de noutate, de prospețime, accentuată, fi-rește de numeroasele eleve și numeroșii elevi prezenți pre-tutindeni, frumoși, amabili, gata să te conducă în fosta ta clasă, să vizitezi actuala lor clasă etc. O zi frumoasă, dulce chiar după cele mohorâte, reci și plo-ioase care au precedat-o, a însoțit în continuare alaiul par-ticipanților la Casa de Cultură a Sindicatelor din Câmpulung Moldovenesc, pentru festivitate și pentru spectacolul elevilor. Festivitatea a început cu salutul rostit de directorul Colegiului, prof. Dumitru Niță, și cu o răsfoire a cărții celor 100 de ani. Dintre chipurile asupra cărora a întârziat, le-aș pomeni pe cele care se asociază și cu un înalt grad de culturalitate: este de vorba fostul director Ioan Bilețchi-Albescu și de fostul profesor Grațian Jucan, împiedicat de starea sănătății să plece din Satu Mare, unde s-a stabilit de câțiva ani, și considerat ,,marele absent” al sărbătorii. S-au adresat apoi sălii arhipline, însă încălzite numai de respirația participanților, cel mai în vârstă absolvent (cu doar 5 ani mai tânăr ca liceul), scriitorul George Ungureanu, cu povestiri adevărate despre fapte care pot să pară astăzi de domeniul ficțiunii, foștii directori Mihai Mezinu, care a acordat organizatorilor Centenarului, în frunte cu directorul Dumitru Niță și cu directoarea adjunctă, prof. Victoria Prundean, nota 10 (o notă de care elevii Domniei Sale nu s-au prea bucurat), Li-viu Antonescu, emoționat și de Centenar și de semicentenar, adică de amintirea începutului de an școlar 1957-1958 când a intrat prima dată în cancelaria liceului căruia îi fusese elev ca profesor, precum și fosta șefă de promoție Köö Barbala, cu mândria că atâția și atâția absolvenți ai prestigioasei instituții au dovedit de-a lungul vieții că și-au însușit lecția sa importantă, a lucrului dus bine până la capăt, indiferent că locul de muncă a fost fabrica de încălțăminte sau catedra. Și pentru că am ajuns la șefii de promoție, vreau să pomenesc un amănunt care merită toată atenția. Cred că nu e ușor să fii elev în școala în care ai pă-rintele cadru didactic! Și exigența acestuia e mai mare când e vorba de propriul copil, pentru că e în joc, până la urmă chiar onoarea sa de profesor, dar și silința fiului, fiicei nu poate fi decât crescută. De aceea, transcriu cu plăcere numele câtorva dintre șefii de promoție cu tata sau mama (ori amândoi) profesori la ,,Dragoș Vodă”: Dorina Livescu, Grațiela Jucan, Corina Abramovici, Mihaela Mezinu, Lidia Bodea. A venit apoi rândul celor trei monștri sacri din prezidiu, după criteriul pe care școala îl respectă în primul rând – Școala (criteriu de care s-a încercat să se țină cont și în alcătuirea pa-noului cu absolvenții excelenți ai Colegiului): prof. univ. dr. Nichita Adăniloaie, președinte de onoare al Societății de Științe Istorice din România, prof. univ. dr. Eusebie Zbranca, distins de guvernul francez cu Palmes Académiques pentru înalta manifestare științifică deschisă lumii francofone pe care a inițiat-o și o organizează, și prof. univ. dr. Dumitru Lăcătîș, primul român care și-a obținut doctoratul la Sorbona după Henri Coandă (ca să alegem, la întâmplare, câte un singur aliniat din impresionantele lor CV-uri). Dacă intervenția prof. Nichita Adăniloaie a fost marcată de sobrietate (aducând în atenție și alte școli în pragul centenarului din județ), în schimb, cu magnetismul care îl caracterizează, doctorul Eusebie Zbranca a delectat auditoriul cu amintiri din junețea liceană. În ce-l privește pe doctorul Dumitru Lăcătîș, stabilit de mult timp în Elveția (corala câmpulungeană, dirijată de prof. Emil Forfotă, îi datorează mult pe drumul afirmării sale în străinătate), Domnia Sa, emoționat, a preferat să-și citească un fragment din măr-turisirea făcută coordonatorilor volumului O școală centenară: Colegiul Național ,,Dragoș Vodă” din Câmpulung Moldovenesc – profesorii Dumitru Niță, Grațian Jucan și George Bodea. În același cadru festiv, evenimentul a fost salutat, în numele colectivelor pe care le conduc, de prof. Lucian Lungu, inspector-general la Inspectoratul Școlar Județean Suceava, prof. Elena Catargiu, directoarea Școlii ,,Bogdan Vodă” Câmpulung Mol-dovenesc, prof. Niculae Sturzu, directorul Colegiului Național ,,Nicu Gane” Fălticeni, prof. Mircea Popescu, directorul Cole-giului Național ,,Mihai Eminescu” Suceava și prof. Dan Popescu, directorul Colegiului Național ,,Ștefan cel Mare” Suceava. Absolvent de ,,silvic”, dar apropiat al Colegiului Național ,,Dragoș Vodă”, primarul Câmpulungului Moldovenesc, dl Șer-ban Gabriel, pe lângă urările adresate cadrelor și elevilor lui, a trebuit să facă față și îndemnului dr. Eusebie Zbranca adresat participanților de a-l determina să jure cu mâna pe Biblie că va schimba în bine înfățișarea municipiului, ,,jurând” că are acest gând ,,înscris în inimă”. De altminteri, dr. Zbranca a recunoscut că singur nu are cum, că e nevoie de sprijinul întregii populații de absolvenți ai Colegiului, fiecare cu posibilitățile lui, Domnia Sa angajându-se glumeț să nu mai prescrie hormoni și viagra pacienților cu răspunderi și puteri administrative, economice, politice până ce nu ajută Câmpulungul său mult iubit să se smulgă din nevoile care l-au copleșit și urâțit în ultimele decenii. În continuare, profesorului George Bodea, pentru merite deosebite i-au fost acordate din partea Sindicatului Județean Învățământ, condus de prof. Constantin Cernica, o diplomă și un premiu, iar unui șir lung de profesori ai Colegiului (deschis de același George Bodea), pentru viața lor dăruită Școlii, din partea conducerii Colegiului – Diplome de Excelență. Un spectacol de toată frumusețea a încheiat momentul fri-guros, dar și voios de la Casa de Cultură a Sindicatelor, la reali-zarea căruia au contribuit cei mai talentați elevi (nu puțini), în-drumați de profesorii Georgeta Mehno, Rodica Loghin, Emil Forfotă, actorul Marius Rogojinschi și prof. Lăcrămioara Cristea (amândoi foști absolvenți ai Colegiului). I-a urmat, la Biserica ,,Sf. Nicolae” Câmpulung Moldovenesc, o slujbă pentru pomenirea celor plecați dintre noi, profesori și absolvenți ai Colegiului Centenar. Și din nou culoarele și clasele Colegiului au fost pline, cei veniți, uneori de foarte departe, pentru Sărbătoare, bucurându-se să-i regăsească printre ei pe profesorii lor Irina Iacoban, Vasile Poleisciuc, Rarița Dranca, Tatiana Ursu, Maria Cojocaru, Doina Ardeleanu, Rodica Dominte, Elisabeta Dragotă ș.a. și să-și re-întâlnească foști colegi de clasă sau liceu (cum ni s-a întâmplat și nouă cu Gelu Nedelcu, Nicolae Bucșă, Neli Florea, Valy Prundean, Liviu Popescu, Emilia Gabor, Rodica Piticari, Dudu Orendovici și mulți alții, pe care acum îi uităm, dar… o să ne țină ei minte că i-am uitat). O înduioșătoare expoziție cu tablouri de Nistor Lucan și tapiserii de prof. Maria Cojocare a întregit tabloul sentimental al Colegiului la Centenar. O alta, a cărților semnate de profesori și foști absolvenți a adunat multă lume în jurul lor: universitarii suceveni Muguraș Constantinescu și Ioan Iosep, profesorii Grațian Jucan, Liviu Antonescu, Nicolae Buzdugan, dr. ing. Dragoș Paraschiv, matematicianul Mihai Piticari. Dar și eleva Cosmina Moroșan, cl. a XI-a. Și, desigur, profesorii dr. Ion Filipciuc și Horațiu Stamatin, care pe lângă volumele lor s-au implicat, ca șefi de edituri, și în tipărirea volumului și revistei omagiale – Horațiu Stamatin, și în scoaterea la lumina tiparului a versurilor lui Ioan Bilețchi-Albescu – Ion Filipciuc. La aceeași ridicată temperatură a trăirilor afective s-au petrecut și dezvelirea statuii lui Dragoș Vodă, lucrare realizată de sculptorul Ion Maftei, și cea a plăcii comemorative ,,Al. Bogza” – numele eminentului filosof și fost profesor de muzică aici fiind dat sălii de spectacole a Colegiului (cândva veritabil centru de cultură al Câmpulungului). O altă placă, la dezvelirea căreia a participat direct și bibliotecara Colegiului, Maria Ghiță, și, indirect, dar puternic sufletește, farm. Nectara Ghiliceanu, a dat bibliotecii instituției numele ,,celui care a fost cel mai mare director al liceului”, ca să-l cităm pe directorul Dumitru Niță, care s-a referit la puternica personalitate a cărturarului, doctor în Litere și Filosofie, Ioan Bilețchi-Albescu. Două lucruri să mai spunem. Primul: sperăm ca viitoarea aniversare a Colegiului să-i găsească la prora evenimentului tot pe profesorii Dumitru Niță și Victoria Prundean, care după organizarea unui asemenea Centenar pot înfrunta cu bine orice încercare. Al doilea și ultimul fiind legat tot de o speranță: deși ziaristul nu ocupă azi vreun loc pe scara de valori a școlii, Bicentenarul Colegiului Național ,,Dragoș Vodă” să aibă parte de un cronicar mai bun decât noi și măcar pe jumătate recunoscător școlii și profesorilor care l-au format, pe cât am fost și rămânem.