Proorocul Ilie Tesviteanul era din Tesva Galaadului și provenea dintr-o familie de preoți ai Legii Vechi. Pentru a reîntoarce poporul evreu la credința în Dumnezeu, proorocul a zis regelui Ahab: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!” (III Regi, XVII, 1). Pentru că a îndrăznit să-l înfrunte pe regele Ahab, care-i omorâse pe preoții lui Dumnezeu și-i pusese în loc pe închinătorii la Baal și ca nu cumva să fie ucis, prooro-cul Ilie a fost trimis de Dom-nul la pârâul Cherit, unde a fost hrănit în chip minunat de miște corbi, care îi aduceau hrana dimineața și seara, iar apă bea din pârâu. După o vre-me a secat râul, iar Ilie Tesvi-teanul a fost trimis la Sarepta Sidonului, în casa unei femei văduve care avea un singur copil. Ajuns la poarta văduvei, proorocul i-a cerut apă, iar aceas-ta a mers să-i aducă. În momen-tul în care i-a cerut o bucată de pâine, văduva i-a mărturisit că mai avea doar o mână de făină într-un vas și un pic de ulei într-un ulcior și din care voia să facă o pâine, să mănânce împreună cu fiul său și apoi să-și aștep-te moartea, pen-tru că nu mai a-veau ce să mănân-ce. Proorocul a îndemnat-o să-i facă lui mai întâi o turtă și să i-o aducă. Și de a-ceastă dată s-a întâmplat o mi-nune, făina și ule-iul nesfârșindu-se cât timp proorocul a stat în casa vădu-vei. La scurt timp după sosirea proorocului Ilie în casa vădu-vei, s-a întâmplat o nenoro-cire, copilul văduvei murind. Aceasta a început să-l învinuias-că pe musafirul său că el este cauza morții fiului său. Îndu-plecat fiind de lacrimile ma-mei, proorocul Ilie l-a luat în brațe și, strigându-l pe Dumne-zeu, a suflat de trei ori asupra lui și a zis: „Doamne Dumne-zeul meu, să se întoarcă sufle-tul acestui copil în el” (III Regi, XVII, 21), iar fiul văduvei a înviat. Ea s-a bucurat nespus și recunoscătoare a mărturisit: „Acum cunosc și eu că tu ești omul lui Dumnezeu, și cu ade-vărat cuvântul lui Dumnezeu este în gura ta!” (III Regi, XVII, 24). După mai bine de trei ani, timp în care a fost secetă și foamete mare, proorocul Ilie primește poruncă de la Dum-nezeu să mear-gă la regele Ahab. Înfățișându-i-se regelui, îl mus-tră pentru idola-tria lui și îi pro-pune să adune poporul pe mun-tele Carmel și acolo să vadă cine este Dum-nezeul cel ade-vărat. Astfel s-au făcut acolo două jertfelnice, unul pentru jertfa lui Ilie, iar celălalt pen-tru preoții idolatri ai lui Baal și ai Astartei. Din smerenie, Ilie le-a per-mis idolatrilor să jertfească mai întâi, însă degeaba s-au rugat ei ca zeii lor să pogoare foc din cer, să mistuie jertfa, rugăciunile lor au rămas fără răs-puns, așa cum era de așteptat. La vremea jertfei de seară, proorocul Ilie a refăcut jert-felnicul Domnului, ce fusese dărâmat, ajutat fiind de popor. A pus vițelul pentru jertfă peste lemne, apoi a turnat apă. Toate acestea fiind terminate, proorocul a început să se roage Domnului și îndată s-a pogorât foc din cer și a mistuit jertfa, iar poporul a văzut pu-terea Dumnezeului adevărat și a revenit la credință. Faptele minunate ale proo-rocului Ilie nu se opresc aici, pentru că el L-a văzut pe Dum-nezeu la muntele Horeb, „în vânt subțire”, iar mai târziu cu mantia sa a despărțit apele Iordanului trecând prin albia râului ca pe uscat. Apropiindu-i-se sfârșitul, proorocul Ilie și l-a luat uce-nic pe Elisei, care a fost mar-tor l-a ridicarea acestuia cu tru-pul la cer, într-un car de foc. Sfânta Scriptură ne mărtu-risește că, deși trecuseră peste opt sute de ani de la ridicarea sa la cer, proorocul Ilie a stat înaintea lui Hristos la „Schim-barea la Față” pe muntele Tabor. Tot Sfânta Scriptură, dar și Sfânta Tradiție ne spun că Sfântul Ilie va fi Înainte mergător al Domnului la cea de a doua venire a Lui pe pământ. Creștinii ortodocși îl cinstesc pe Sfântul Ilie în fiecare an, la data de 20 iulie, partici-pând la slujbele bisericești, dar și botezându-și pruncii cu numele sfântului. Pr. IONEL MARTINIUC, Parohia „Sfinții Apostoli” Solca
Sfântul prooroc Ilie și-a început activitatea în timpul regelui Ahab, care a domnit peste Israel vreme de 22 de ani și a săvârșit cele mai crunte fapte, depășindu-i pe mulți dintre înaintașii săi în nelegiuiri și răutăți.
Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!
























Comentarii